Creștinii caută mănăstirile mai cu seamă la sărbătorile importante de peste an, la Paște, la Rusalii, la Sfântă Mărie sau la sărbătorile de hram. Unele dintre aceste așezăminte monahale au devenit adevărate locuri de pelerinaj. Deși cele mai multe mănăstiri sunt ortodoxe, după Revoluție au fost reactivate sau construite mănăstiri greco-catolice. Fără a insista pe diferențele dintre cele două biserici, vă prezentăm în cele ce urmează una dintre mănăstirile care tinde să devină un loc de pelerinaj pentru creștinii greco-catolici. Este vorba de Mănăstirea Prislop din comuna Boiu-Mare, Maramureș.
![]()
Există mai multe localități care au denumirea de Prislop. Asta pentru că din punct de vedere geografic, ”prislop” înseamnă pas în formă de șa situat la înălțime. Cum relieful țării oferă nenumărate pasuri, locuri de trecere, este firesc ca satele întemeiate aproape de ele să fie denumite simplu, Prislop. Iar când spui Mănăstirea Prislop, aproape că te gândești la așezământul monahal din județul Hunedoara, acolo unde este înmormântat ”Sfântul Ardealului”, părintele Arsenie Boca. Chiar și în județul Maramureș există două localități cu această denumire, ambele având câte o mănăstire. De aceea poate exista o confuzie chiar și atunci când se caută pe internet Mănăstirea Prislop. Diferențele dintre ele țin de confesiune: primul așezământ monahal, aparținând cultului ortodox, cunoscut sub denumirea de Mănăstirea Prislop este localizat în comuna Borșa, în pasul Prislop, aproape de limita dintre județele Maramureș și Bistrița Năsăud. Cealaltă mănăstire, la care ne referim în articolul de față este de confesiune greco-catolică (Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică) și se află în satul Prislop din comuna Boiu-Mare, în partea de sud a județului aproape de județul Sălaj.
Am descoperit întâmplător mănăstirea în această vară, când m-am aventurat în Prislop să dau de urmele lui Teodor Mihali (1885-1934), politicianul transilvănean născut aici, judecat în Procesul Memorandiștilor din 1894, ce avea să devină primar al Clujului în perioada 1927 - 1931. Ca să ajungi din Zalău în localitatea Prislop din comuna Boiu Mare și implicit la mănăstire, trebuie să urmezi drumul național 1 H Zalău - Răstoci. După ce treci de satul Răstoci, ce este cunoscut și datorită unei vechi case țărănești acoperită cu paie, ajungi la intersecția cu drumul european E 58 ce leagă Dejul de Baia Mare. Șoseaua începe să urce pe terasele superioare din dreapta Someșului până în localitatea Mesteacăn. De aici Valea Someșului se vede în toată splendoarea ei, până departe spre Letca. Din centrul satului Mesteacăn, un indicator te duce în dreapta pe drumul județean 109 G ce duce spre Târgu Lăpuș trecând prin Boiu Mare, Vima Mică și Răzoare. Drumul asfaltat, deși denivelări pe unele porțiuni este deosebit de pitoresc. Întreaga zonă este dominată de dealuri împădurite și pășuni întinse. Înainte de a ajunge în centrul de comună Boiu Mare, în dreptul unei răstigniri vechi de lemn, se desprinde spre stânga un drum secundar ce duce după câțiva kilometri în localitatea Prislop. Aici în sat, drumul face un cot spre dreapta și duce înspre centrul satului. Înainte însă, un alt drum duce drept în față și dă direct în poarta mănăstirii.
Mănăstirea Prislop se află într-o frumoasă livadă de pruni, aproape de cimitirul vechi al satului. Cimitir în care este înmormântat și Mihali Onuc (1853-1935) fratele politicianului Teodor Mihali. Așezământul monahal, ridicat pe locul numit ”pe Lab” se compune dintr-o biserică și un centru social, unde părintele călugăr Romul Pop și părintele ieromonah Irineu Ioan Bârle au grijă de un grup de tineri proveniți dintr-o casă de copii din apropiere. Povestea părintelui Irineu, care slujește la mănăstirea ctitorită de părinții săi și ridicată pe un teren ce le aparține, este impresionantă și poate fi citită aici.
![]()
Biserica având hramul ”Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în perioada 1994-2004 cu sprijinul financiar al Mănăstirii ”Sfântul Andrei și Grigore” din Roma. De fapt, chiar dacă toată lumea îi spune Mănăstirea Prislop, este de fapt un schit ce aparține de mănăstirea din Roma, Italia. Proiectată de arhitectul-părinte Costin din Baia Mare, biserica are formă de cruce cu următoarele dimensiuni: 20 metri lungime, 9 metri lățime și 307 de metri înălțime. Stilul bizantin al construcției bisericii este completat cu stilul austriac al turnului. Biserica nu are ferestre în pereții laterali, iluminarea ei se face indirect prin ferestrele amplasate în cupola bisericii, ce reprezintă vitralii cu episcopi martiri ai Bisericii Greco-Catolice. De aceea, interiorul bogat decorat cu picturi de factură bizantină, are un aer mistic.
Pictura bisericii a fost realizată de Mihai Gabur din Moldova și este în stilul bizantin al secolelor X-XI, cel din bisericile italiene din Ravena și Palermo. Dincolo de iconostas, bolta altarului e dominată de chipului Isus Pantocrator și un fragment din Psalmul 79: ” Dumnezeul puterilor, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pre ea”. Pictura interioară se desfășoară pe trei registre, unul al sfinților, altul al principalelor scene din viața lui Isus, iar al treilea cel de pe bolta bisericii conține atât scene din Vechiul Testament cât și din Noul Testament. Spectaculoasă este și pictura din interiorul turlei bisericii. Catapeteasma (iconostasul) bisericii a fost executat de meșterul Chici Gheorghe din Rus-Dumbrăvița, fiind executat în stil maramureșan din lemn de stejar.
![]()
![]()
Biserica se continuă în exterior cu un fel de tindă extinsă construită pe toată lățimea acesteia, susținută de 12 stâlpi (să semnifice oare cei 12 apostoli pe care temelia cărora s-a zidit biserica?). Imediat în afara bisericii, chiar deasupra ușii de la intrare sunt reprezentate de o parte și de alta a Sfintei Cruci, semnele zodiacale. Și bolta acestei prelungiri a bisericii este pictată în același stil, fiind reprezentate scene din Noul Testament. Deosebit de frumos este mozaicul ce o reprezintă pe Fecioara maria cu Pruncul Isus, mozaic reprezentat deasupra intrării în tindă.
![]()
![]()
![]()
Interesant mi se pare cubul de marmură, probabil masa altarului de vară. Pe cele patru fețe laterale sunt însemnele zodiacale, simbolurile semințiilor lui Israel, numele celor 12 apostoli, a celor 12 profeți și a celor 12 triburi ale lui Israel. Foarte curios, numele triburilor apar și cu litere ebraice. Nu am mai văzut niciodată așa ceva, se pare că în elementele de arhitectură și a celor de pictură se ascund multe taine. Am remarcat de asemenea că fețele acestui cub corespund celor patru anotimpuri.
De sărbătoarea Sfintei Marii - Sfântă Mărie Mare cum i se mai spune în popor - creștinii merg în număr mare la biserici și la mănăstiri. Nicăieri nu răsună mai frumos priceasna ”Nu lăsa măicuță” decât la mănăstiri, cântată cu evlavie de sutele de credincioși. Nici Mănăstirea Prislop nu face excepție. Am vrut să văd cum este serbat praznicul la o mănăstire greco-catolică și oarecum, am vrut să mă revanșez față de bunica mea, Maria. În copilărie, ea m-a dus de Sfântă Mărie la biserica din sat, din Băbeni, acolo unde în fiecare seară din post mergeam la Paraclis și la final înconjuram biserica de trei ori. Apoi, mai târziu m-a dus în pelerinaj la Mănăstirea Nicula, de câteva ori am rămas peste noapte alături de sutele de pelerini veniți din toată țara. Acum când bunica mea a ajuns la vârsta la care nu mai poate merge singură, e rândul meu să o duc la mănăstire. Și am să o fac an de an, cât ne va ajuta bunul Dumnezeu!
![]()
Am ajuns la Prislop cu o jumătate de oră înainte de ora începerii liturghiei. După canicula din ultimele zile, ploaia din noapte trecută a răcorit atmosfera. Deja în curtea mănăstirii se adunaseră sute de pelerini. Și continuau să vină, fie din sat, fie din localitățile apropiate sau chiar de la mai mare distanță. Am văzut mașini cu numere de Maramureș, de Sălaj, de Cluj, de Bihor. Ba chiar și un microbuz cu număr de Italia pe care scria Bologna, România. Am prins două grupuri de pelerini veniți pe jos. Unul format din pelerini veniți din zona Chioarului, îmbrăcați în port tradițional, având prapori în frunte. Celălalt grup, era format din pelerin francezi, avea un steag al Franței și un altul pe care scria ”Secours Catholique Caritas France”. Francezii au venit cântând ”Ave, Ave, Ave Maria”.
Soborul de preoți, în frunte cu ieromonahul Irineu Ioan Bârle, au ieșit în poarta mănăstirii în întâmpinarea Preasfințitului Vasile Bizău, Episcop de Maramureș. Preoților și călugărilor români li s-a adăugat și un preot francez, care a însoțit grupul de pelerini veniți din Franța. Episcopul a fost întâmpinat de administratorul mănăstirii, ieromonah Irineu Ioan Bârle. După salutul creștinesc, preoții în frunte cu episcopul lor au intrat în biserică iar apoi la ora stabilită au început Sfânta Liturghie, oficiată în tinda bisericii.
![]()
Sutele de credincioși veniți de peste tot, stăteau în jurul altarului de vară, cu fața spre biserică. Cei din mănăstire au adus bănci și scaune pentru pelerini, iar mulți dintre aceștia au venit cu scaune pliante de acasă. Toți erau în haine de sărbătoare. Am admirat frumosul port din Țara Chioarului purtat de femei. Fusta cu pliuri până la genunchi era înflorată, la fel ca și năframa (baticul) pe care-l aveau. Bluzele de un alb orbitor erau ornate pe umeri cu dantelă. În străițile de lână în carouri, aveau un fir de busuioc. Mi-a plăcut să văd că în satele maramureșene încă se mai păstrează portul popular și se îmbracă la sărbători.
Ceremonialul religios al greco-catolicilor nu diferă foarte mult de cel al ortodocșilor. Nu am să intru în amănunte și nici în polemici. Am remarcat însă că predica a fost rostită imediat după citirea Sfintei Evanghelii. Credincioșii au auscultat cu atenție, în tăcere, frumoasele cuvinte de învățătură rostite de episcop. Acest obicei cred că ar putea fi preluat și de către ortodocși, predica de la sfârșitul slujbei este perturbată de forfota celor care se grăbesc să meargă acasă. De asemenea, întreaga comunitate a participat la Sfânta Împărtășanie. În timp ce mulțimile de credincioși așteptau cuminți la rând, să ajungă la unul dintre preoți, părintele ieromonah Irineu vorbea celor prezenți de semnificația acestui moment, cel mai sacru al întregii slujbe.
![]()
După împărtășanie, întreaga suflare a înconjurat de trei ori biserica. În frunte au fost pelerinii din Breb ce aveau prapori. Apoi au urmat soborul de preoți și toți ceilalți credincioși. A fost emoționant să-i vezi cântând în timp ce clopotele bisericii sunau. De asemenea rugăciunea ”Tatăl Nostru” și ”Crezul” au fost rostite cu voce tare de întreaga adunare.
La final, încărcați sufletește, pelerinii s-au îndreptat spre casele lor. La ieșire din curtea mănăstirii îi așteptau pachetul cu sarmale de post și felia de cozonac. Bărbații erau ”îmbiați” și cu un păhărel de horincă.
Există mai multe localități care au denumirea de Prislop. Asta pentru că din punct de vedere geografic, ”prislop” înseamnă pas în formă de șa situat la înălțime. Cum relieful țării oferă nenumărate pasuri, locuri de trecere, este firesc ca satele întemeiate aproape de ele să fie denumite simplu, Prislop. Iar când spui Mănăstirea Prislop, aproape că te gândești la așezământul monahal din județul Hunedoara, acolo unde este înmormântat ”Sfântul Ardealului”, părintele Arsenie Boca. Chiar și în județul Maramureș există două localități cu această denumire, ambele având câte o mănăstire. De aceea poate exista o confuzie chiar și atunci când se caută pe internet Mănăstirea Prislop. Diferențele dintre ele țin de confesiune: primul așezământ monahal, aparținând cultului ortodox, cunoscut sub denumirea de Mănăstirea Prislop este localizat în comuna Borșa, în pasul Prislop, aproape de limita dintre județele Maramureș și Bistrița Năsăud. Cealaltă mănăstire, la care ne referim în articolul de față este de confesiune greco-catolică (Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică) și se află în satul Prislop din comuna Boiu-Mare, în partea de sud a județului aproape de județul Sălaj.
Am descoperit întâmplător mănăstirea în această vară, când m-am aventurat în Prislop să dau de urmele lui Teodor Mihali (1885-1934), politicianul transilvănean născut aici, judecat în Procesul Memorandiștilor din 1894, ce avea să devină primar al Clujului în perioada 1927 - 1931. Ca să ajungi din Zalău în localitatea Prislop din comuna Boiu Mare și implicit la mănăstire, trebuie să urmezi drumul național 1 H Zalău - Răstoci. După ce treci de satul Răstoci, ce este cunoscut și datorită unei vechi case țărănești acoperită cu paie, ajungi la intersecția cu drumul european E 58 ce leagă Dejul de Baia Mare. Șoseaua începe să urce pe terasele superioare din dreapta Someșului până în localitatea Mesteacăn. De aici Valea Someșului se vede în toată splendoarea ei, până departe spre Letca. Din centrul satului Mesteacăn, un indicator te duce în dreapta pe drumul județean 109 G ce duce spre Târgu Lăpuș trecând prin Boiu Mare, Vima Mică și Răzoare. Drumul asfaltat, deși denivelări pe unele porțiuni este deosebit de pitoresc. Întreaga zonă este dominată de dealuri împădurite și pășuni întinse. Înainte de a ajunge în centrul de comună Boiu Mare, în dreptul unei răstigniri vechi de lemn, se desprinde spre stânga un drum secundar ce duce după câțiva kilometri în localitatea Prislop. Aici în sat, drumul face un cot spre dreapta și duce înspre centrul satului. Înainte însă, un alt drum duce drept în față și dă direct în poarta mănăstirii.
 |
| Valea Someșului văzută din hotarul satului Mesteacăn |
 |
| Peisaj rural din Țara Chioarului |
 |
| Biserica Mănăstirii Prislop |
Biserica având hramul ”Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în perioada 1994-2004 cu sprijinul financiar al Mănăstirii ”Sfântul Andrei și Grigore” din Roma. De fapt, chiar dacă toată lumea îi spune Mănăstirea Prislop, este de fapt un schit ce aparține de mănăstirea din Roma, Italia. Proiectată de arhitectul-părinte Costin din Baia Mare, biserica are formă de cruce cu următoarele dimensiuni: 20 metri lungime, 9 metri lățime și 307 de metri înălțime. Stilul bizantin al construcției bisericii este completat cu stilul austriac al turnului. Biserica nu are ferestre în pereții laterali, iluminarea ei se face indirect prin ferestrele amplasate în cupola bisericii, ce reprezintă vitralii cu episcopi martiri ai Bisericii Greco-Catolice. De aceea, interiorul bogat decorat cu picturi de factură bizantină, are un aer mistic.
 |
| Biserica Mănăstirii, vedere laterală |
 |
| Tinda prelungită în fața bisericii |
 |
| Interiorul bisericii, vedere spre altar |
 |
| Pictura în stil bizantin |
 |
| Pictura de pe turla bisericii |
Biserica se continuă în exterior cu un fel de tindă extinsă construită pe toată lățimea acesteia, susținută de 12 stâlpi (să semnifice oare cei 12 apostoli pe care temelia cărora s-a zidit biserica?). Imediat în afara bisericii, chiar deasupra ușii de la intrare sunt reprezentate de o parte și de alta a Sfintei Cruci, semnele zodiacale. Și bolta acestei prelungiri a bisericii este pictată în același stil, fiind reprezentate scene din Noul Testament. Deosebit de frumos este mozaicul ce o reprezintă pe Fecioara maria cu Pruncul Isus, mozaic reprezentat deasupra intrării în tindă.
 |
| Mozaic în stil bizantin reprezentând-o pe Fecioara Maria cu pruncul Isus |
 |
| Pictură pe bolta din tindă |
 |
| Însemne zodiacale pictate în tindă |
Interesant mi se pare cubul de marmură, probabil masa altarului de vară. Pe cele patru fețe laterale sunt însemnele zodiacale, simbolurile semințiilor lui Israel, numele celor 12 apostoli, a celor 12 profeți și a celor 12 triburi ale lui Israel. Foarte curios, numele triburilor apar și cu litere ebraice. Nu am mai văzut niciodată așa ceva, se pare că în elementele de arhitectură și a celor de pictură se ascund multe taine. Am remarcat de asemenea că fețele acestui cub corespund celor patru anotimpuri.
 |
| Altarul de vară cu însemne zodiacale |
 |
| Numele apostolilor, a profeților și a triburilor lui Israel |
 |
| Caractere ebraice folosite în scrierea numelui triburilor lui Israel |
Am ajuns la Prislop cu o jumătate de oră înainte de ora începerii liturghiei. După canicula din ultimele zile, ploaia din noapte trecută a răcorit atmosfera. Deja în curtea mănăstirii se adunaseră sute de pelerini. Și continuau să vină, fie din sat, fie din localitățile apropiate sau chiar de la mai mare distanță. Am văzut mașini cu numere de Maramureș, de Sălaj, de Cluj, de Bihor. Ba chiar și un microbuz cu număr de Italia pe care scria Bologna, România. Am prins două grupuri de pelerini veniți pe jos. Unul format din pelerini veniți din zona Chioarului, îmbrăcați în port tradițional, având prapori în frunte. Celălalt grup, era format din pelerin francezi, avea un steag al Franței și un altul pe care scria ”Secours Catholique Caritas France”. Francezii au venit cântând ”Ave, Ave, Ave Maria”.
 |
| Mașina cu care au venit pelerinii din Bologna, Italia |
 |
| Pelerini francezi sosesc la Mănăstirea Prislop |
 |
| Steagul Franței pe ulițele din Prislop |
 |
| soborul de preoți în așteptarea episcopului |
 |
| Episcopul Maramureșului așteptat cu flori de către preoți și credincioși |
 |
| Pelerinii francezi fotografiază momentul sosirii episcopului |
 |
| Pelerini români și francezi uniți prin credința catolică |
 |
| Port popular din Țara Chioarului purtat de femei |
 |
| Curtea Mănăstirii Prislop plină de credincioși greco-catolici |
 |
| Episcopul Maramureșului dând binecuvântarea |
 |
| Preasfințitul Vasile Bizău - Episcop de Maramureș și ieromonahul Irineu Ioan Bârle |
 |
| Creștinii greco-catolici înconjoară biserica |
 |
| Praporii Mănăstirii Prislop |
 |
| Soborul de preoți greco-catolici înconjoară biserica |
 |
| Obiecte de cult de vânzare la mănăstire |
 |
| Prapori ai credincioșilor din Breb |
 |
| Mitra Episcopului de Maramureș |
 |
| Toiagul Episcopului de Maramureș |