Patrimoniul Mondial UNESCO: Biserica de lemn din Desești

România ocupă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO nu mai puțin de 7 poziții: Delta Dunării, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, mănăstirile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighișoara, Cetățile dacice din munții Orăștiei și bisericile de lemn din Maramureș. Ultimele sunt adevărate bijuterii ale tehnicii și arhitecturii populare. Chiar dacă pe tot cuprinsul țării și mai cu seamă în Transilvania sunt nenumărate biserici de lemn, care mai de care mai frumoase, doar 8 dintre acestea și toate din Maramureș, au privilegiul de a fi pe lista selectă a obiectivelor protejate UNESCO: Bârsana, Budești, Desești, Ieud-deal, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești. În articolul de față vă prezentăm una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn din Maramureșul istoric: Biserica de lemn cu hramul ”Sfânta Paraschiva” din Desești.

Localitatea Deseşti se află pe drumul național DN 18 ce leagă Baia Mare de Sighetu Marmaţiei, pe malul râului Mara. Ca să ajungi la biserica de lemn, declarată monument istoric şi inclusă din 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, trebuie să urci o stradă în pantă ce pornește din șoseaua principală. Locul e bine marcat, așa că nu ai cum să greșești. Ajungi repede la poala unui deal, după ce treci pe lângă câteva gospodării tradiționale, cu porți monumentale, maramureșene. Biserica se află în vechiul cimitir, care este înconjurat de un frumos gard de lemn.

Treptele spre cimitirul care adăpostește biserica

Poarta de intrare în cimitir

Gardul rustic ce înconjoară cimitirul

Ca să ajungi în cimitir, situat pe un deal, trebuie să urci scările de piatră, mărginite de o balustradă de lemn. La baza lor dai de un panou montat de Maramureș Info Turism cu o hartă detaliată a zonei și cu descrierea unui traseu prin Maramureș, traseu ce poate fi parcurs cu bicicleta. Proiectul A2M - Acces to Mountain este unul transfrontalier, finanțat prin fonduri europene, este implementat de Agenția de Mediu din Austria în colaborare cu agenții și oficii de turism din Austria, Ungaria, Italia, Slovacia, Polonia, Rusia, Ucraina și România. Este o dovadă a faptului că se poate.

Panoul informativ al proiectului A2M

Cimitirul este înconjurat cu un gard rustic de lemn, având acoperiș din șindrilă. La intrare un panou mare cu logo-ul UNESCO care oferă informații despre monument în limbile română, engleză și franceză. Poarta de acces în cimitir este spectaculoasă, fiind realizată de asemenea din lemn. O alee cu dale de piatră urcă printre morminte mai vechi sau mai noi și pe sub poala unui stejar secular. Vei fi surprins să găsești inclusiv morminte ungurești, iar unele cruci de fier sculptate par a fi de inspirație austriacă. O cruce de fier, atrage atenția prin faptul că iedera s-a înfășurat de-a lungul ei strângându-l pe Hristos cel răstignit cu tulpina ei groasă. Crucea este veche, inscripția în maghiară amintește de anul 1900. Aleea continuă să urce printre morminte mai vechi sau mai noi. Unele au la căpătâi cruci de piatră pe care nu se mai descifrează nimic, altele au cruci de fier dar sunt și de lemn. Unele sunt chiar noi, troițe realizate artistic, decorate cu motive geometrice sau florale.

Cruci de fier sau de lemn

Silueta bisericii se profilează printre arbori. Da, este impunătoare, mare, spațioasă. Ajunge să o vezi ca să înțelegi de ce este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Construcția este simplă, din bârne de lemn îmbinate în sistem ”blockbau”. Planul este dreptunghiular, doar absida altarului este poligonală. Acoperișul cu rol major în definirea siluetei bisericii, are dublă poală asupra naosului și pronaosului. Turnul clopotniță ce se ridică deasupra pronaosului este de profil patrulater. Are un balcon mare iar coiful ce se ridică deasupra acestuia are în vârf o cruce. Pe latura dinspre vest, deasupra intrării, meșterii au desenat din șindrilă o cruce mare pe acoperiș. E un detaliu surprinzător, pe care nu l-am văzut la alte biserici. S-ar putea să fie rodul unei intervenții mai recente, șițele (șindrilele) inițiale au fost înlocuite cu altele având alt format. Oricum, combinația acestora dau o imagine superbă. Biserica de lemn are hramul ”Cuvioasa Paraschiva”. Din 1948 se găsește în posesia Bisericii Ortodoxe, dar este revendicată și de creștinii greco-catolici care au deținut biserica până în acel an. A fost ctitorită în 1770 de obștea satului și păstrează aspectul originar cu excepția ferestrelor dintre naos și pronaos care au fost adăugate ulterior.

Detaliu pe acoperișul bisericii

Fațada bisericii

Poala dublă a acoperişului

Ancadramentul ușii de la intrare este decorat cu omniprezentul motiv al ”frânghiei” și cu ”colți de lup”. M-aș fi așteptat ca ușa să fie mai spectaculoasă, așa cum am văzut la multe biserici de lemn din Sălaj. Dar nu, aici este o ușă simplă, cu puține decorațiuni sau ornamente sculptate pe stâlpii laterali. Interiorul bisericii este spațios. Fiind o biserică în care se ține sfânta liturghie, interiorul este amenajat pentru confortul credincioșilor. Pe jos sunt covoare tradiționale, lucrate manual, pe pereți sunt icoane cu șterguri albe decorate cu motive populare.

Portalul de intrare în biserică

Vedere spre naosul bisericii

M-am bucurat să găsesc biserica deschisă. De regulă, acestea sunt închise și în ciuda faptului că există anunțuri care îți spun unde găsești cheia, e o întreagă aventură să-l găsești acasă pe respectivul cetățean. Așa am pățit de două ori la biserica din Budești, o altă bijuterie de pe lista UNESCO. De data aceasta se poate spune că am avut noroc. Am găsit biserica deschisă, ba mai mult am dat de Alex Ardelean, un băiat în clasa a VII-a, care mi-a fost și ghid. Alex este fiul preotului paroh și este în vacanță. Locuiește cu familia aici în Desești dar mai au un apartament în Baia Mare, acolo unde Alex frecventează cursurile Școlii ”Nicolae Iorga”. Se vede că face pe ghidul în vacanțe, este la curent cu tot, știe multe informații despre biserică, despre pictura acesteia. O face chiar cu bucurie, nu pare plictisit să tot repete aceleași lucruri de câteva ori pe zi.

Dacă intrarea nu este spectaculoasă, în schimb te va impresiona pictura murală care s-a păstrat foarte bine. Așa cum am aflat de la Alex, este opera zugravului Radu Munteanu și a fost realizată pe la 1780. Este faza de rusticizare a picturii post-bizantine din Maramureș. Încă din pronaos, în parte dreaptă, poate fi admirată scena Judecății de Apoi ce seamănă cu cea de pe peretele exterior al bisericii Mănăstirii Sucevița.

Scena ”Judecata de Apoi” pictată în pronaos

Deși scrierea este cu caractere chirilice, limba este cea română. Cu puține cunoștințe de limba rusă, și cu ajutorul lui Alex, am putut citi relativ bine. Scena Judecății de Apoi este interesantă în special datorită compoziției și a elementelor care o compun. Rând pe rând apar cei a căror păcate sunt de grave: ”vărsătorii de sânge”, ”judecătorii nedrepți”, ”furi” (cei care fură, hoții ??), ”preacurvarii”, ”călugărițele curve” (??), ”șpanu” (??), ”jurați”.Registrul este completat cu ”foamete”, ”lene”, ”ciumă” și ”moarte”. Deasupra scenei sunt neamurile / popoarele care au trecut peste aceste teritorii: ”francii”, ”jidovii”, ”turcii”, ”nemții” și ”tătarii”. Alex spune că în vremea comunismului, scena a fost acoperită cu var. Sunt nedumerit și mă lămurește că motivul a fost ”șpanu” - să fi deranjat atât de tare oficialitățile comuniste?

”Șpanu” - motivul pentru care pictura a fost acoperită de comuniști

Deasupra porticului ce face legătura dintre pronaos și naos, apare imaginea Mântuitorului, avându-i alături pe Adam și Eva respectiv pe apostolii Petru și Pavel. Și restul picturii este deosebit de expresivă. Pe filele unei cărți apare textul în chirilică ”veniți - blagosloviții - tatălui - mieu - de - moș” cu trimitere clară la textul ”veniți iubiții tatălui meu de moșteniți pământul”.

Deschidere dinspre pronaos spre naos

trecerea dinspre pronaos înspre naos

Naosul bisericii este spațios. Nu are bănci sau scaune decât pa lateral. Pe jos sunt covoare, ca să țină de cald iarna. Fiind o biserică monument istoric, nu a fost instalat niciun sistem de încălzire. Stanele și mesele sunt acoperite cu ștergare albe și cu fețe de masă pe care femeile satului au brodat scene biblice sau motive geometrice ori florale. Culorile sunt vii, predomină galbenul, negrul și roșul. La fel, ștergarele de la icoanele de pe pereți sunt în același ton. Pictura intensă, culorile vii ale ștergarelor și lumina difuză dată de câteva becuri electrice sub formă de lumânare, toate crează o atmosferă aproape mistică. E frumos, ai vrea să stai o veșnicie. Nu știu ce să fotografiez mai întâi: pictura, ștergarele sau detaliile de arhitectură.

Iconostasul este pictat de Alexandru Ponehalschi (probabil de origine poloneză). Deși inscripția de pe iconostas nu pomenește numele pictorului, cercetătorii și istoricii de artă îi atribuie pictura lui Ponehalschi datorită analogiei stilistice cu alte iconostase ce poartă semnătura lui. La Desești tâmpla bisericii se înalță până la tavanul boltit. Iconostasul este format din trei registre suprapuse iar în partea inferioară are patru icoane mobile, icoanele împărătești. Scenele pictate sunt cele canonice: Răstignirea, Punerea în Mormânt și Învierea.

Iconostasul bisericii - detaliu

Suprafața pereților este împărțită în registre prin benzi de vrejuri cu motive vegetale ample. Scenele biblice sau portretele sfinților completează o pictură amplă, spectaculoasă. Bisericile din Maramureș conțin în naos o amplă desfășurare a scenelor Vechiului Testament, în general predominând scene din Geneză. Nici pictura de pe bolta bisericii din Desești nu face excepție. Aici sunt redate scene ca: Facerea lui Adam, Facerea Evei, Ispita șarpelui, Alungarea din Rai, Cain îl ucide pe Abel.

Sodoma și Gomora

Dumineca Samariei

Adam și Eva

Cine a ajuns aici, la biserica de lemn din Desești, trebuie să urce și în balconul de deasupra pronaosului pentru a admira pictura și pentru a avea o imagine de ansamblu asupra interiorului bisericii. Am privilegiul să fiu condus de Alex care îmi explică semnificația picturii de aici. Pe întreg peretele vestic este reprezentat Arborele Patriarhilor.

Pereteve dinspre vest - Arborele Patriarhilor

O inscripție în chirilică: ”patima Sfântului Arhidiacon Ștefan”

Timpul nu îmi permite să urc și în turnul bisericii de unde, așa cum spune Alex se vede întreg satul și hotarul până la munți. Poate va fi altădată, Maramureșul este un loc mirific care te îndeamnă mereu să revii, să-l descoperi. Până atunci însă, mă bucur de fiecare clipă pe care Dumnezeu S-a învrednicit să mi-o dea.

Plec împlinit sufletește. Alex are deja alți musafiri, se pare că sunt turiști germani sau austrieci. Mai dau odată ocol bisericii și abia acum realizez ce mare este. Pe una din laturi, stau în scut, sub streașină, mese care probabil sunt folosite la pomelnice sau parastase. Ici și colo, pereții de lemn sunt străpunși de mici gemulețe, de forma unui pentagon neregulat, cu două din laturile laterale perpendiculare pe bază. Unele sunt ornate cu ”dinți de lup”.

Admir unduirile line pe care le face acoperișul la colțuri. O tehnică dusă de meșterii populari până la perfecțiune. O răstignire veche de lemn, îmi atrage atenția. Este dedicată eroilor din comuna Desești căzuți în Marele Război. În curtea bisericii mai este un foișor de lemn, probabil acolo se țin slujbe de vară sau parastase. Este decorat cu icoane și ștergare.