Revin cu articolele dedicate descoperirii Budapestei, capitala Ungariei. Așa cum spuneam și în articolele anterioare (Budapesta I, IIși III), am descoperit orașul de-a lungul mai multor călătorii întâmplătoare sau planificate. Dacă în cazul primelor trei escapade în Budapesta, nu am planificat nimic, am ajuns acolo mai mult sau mai puțin întâmplător, de data aceasta totul a fost planificat cu minuțiozitate.
Atunci când planific un concediu sunt atent la toate detaliile: traseu, cazare, obiective turistice etc. În 2009 am planificat un concediu cu durata de două săptămâni în Ungaria și Austria. Am vizat stațiunea Hajdúszoboszló, Budapesta, Viena și la întoarcere Balaton. Rezervările le făcusem de acasă, cu luni bune înainte de a pleca, așa că timpul a fost foarte bine dozat. După o săptămână de răsfăț la Hajduszoboszlo, am plecat spre Budapesta unde aveam rezervată cazarea pentru 3 nopți. Găsisem o locație excelentă în centrul orașului, la câțiva pași de Tetrul de Comedie (Vigszinház) și foarte aproape de Podul Margareta (Margit Hid).
În prima zi, de fapt în după amiaza zilei în care am sosit, am lăsat bagajele în cameră și am ieșit în oraș. Hotărâsem să vedem Insula Margareta. Am admirat fațada barocă a Teatrului de Comedie, mereu mi-au plăcut fațadele clădirilor ornamentate și lampioanele de fier forjat. Drapelul Budapestei, arborat aici, seamănă izbitor cu cel românesc: albastru, galben și roșu pe orizontală cu stema orașului pe fondul culorii galbene.
Am trecut podul admirând în stânga clădirea Parlamentului iar în dreapta cheiul Dunării și Insula Margareta. Insula este o oază de verdeață a Budapestei. Aici, traficul rutier este interzis, cu excepția unei linii de autobuz care asigură legătura cu restul orașului. De la intrarea în parc am remarcat terenuri de sport, bine echipate și o pistă de alergare ce înconjoară insula. Există și piste de biciclete, în marile orașe ale lumii se pune accent pe mijloace de transport nepoluante, în special biciclete. Am dat de o frumoasă fântână arteziană care arunca apa în diverse moduri pe o muzică ce se revărsa din difuzoarele amplasate lângă aceasta. Ne-am delectat urmărind jocul fântânii. Dar cel mai mult ne-a plăcut să ne odihnim pe o bancă depe malul Dunării și să urmărim vaporașele de diferite dimensiuni care plimbă turiștii în sus și în jos pe bătrânul fluviu.
În drum spre casă am decis să mergem și să vedem fațada clădirii Parlamentului dinspre Dunăre. O mai văzusem cu ocazia primei vizite în Budapesta dar de la distanță, de pe malul celălalt. De data aceasta am mers pe Antal József rakpart - strada paralelă cu Dunărea care duce chiar lângă zidurile Parlamentului. Indiscutabil, fațada dinspre Dunăre a Parlamentului este una dintre cele mai frumoase văzute de mine. Impresionează dantelăria din piatră, turnulețele, ancadramentele ferestrelor, contraforții, zecile de statui sculptate în piatră. Mergând spre locul de cazare, am admirat orașul noaptea. Imaginea bulevardului Szent István Körút, este una de neuitat.
A doua zi a șederii noastre la Budapesta am pornit în explorarea orașului după un plan bine stabilit. Mulțimea obiectivelor turistice, a atracțiilor, dar și timpul nostru limitat au impus o seleție riguroasă. Am decis să mergem să vedem cea mai impunătoare biserică din oraș - Biserica Sf. Ștefan, apoi să trecem Dunărea pe Lánchid și să urcăm în Cetatea Budei. Am pornit pe străzi paralele cu Dunărea ce duc spre Piața Libertății (Szabadság tér), admirând clădiri din secolul trecut, în diverse stiluri arhitectonice, cu ornamente care mai de care mai frumoase. Îndiscutabil îmi plac clădirile vechi, cu personalitate. Aici, cel puțin în zona centrală a orașului nu vezi blocurile cenușii, inestetice din orașele României. Mi-am adus aminte că aici văzusem data trecută statuia lui Nagy Imre așa că nu m-am putut abține și am mers să o caut. Este superbă imaginea Parlamentului maghiar văzută de aici.
În Piața Libertății se găsește un frumos parc mărginit de clădiri maiestuoase ce impresionează prin arhitectura lor. Clădirea Televiziunii de Stat (MTV) este impresionantă. De asemenea aici se găsesc clădirile Băncii Naționale sau cea a Ambasadei Statelor Unite. În parc se găsește un monument ce amintește de anii comunismului care și aici în Ungaria a lăsat răni adânci. Interesant este faptul că ungurii nu au distrus tot ce reprezenta comunismul, au adunat laolaltă multe din statuile ”epocii de aur” și au creat ceea ce se numește Parcul Statuilor (Memento Park). Aici în Szabadság tér a rămas doar un obelisc cu ”steaua roșie” în vârf și cu înscripții rusești. Alături se află o statuie a unui general sovietic ce privește mândru spre obelisc. Tot aici în piață se află amplasat un cort iar în fața lui, pe o cruce dublă se află răstignită harta Ungariei Mari. În multe locuri în Ungaria ai să vezi ”monumente” închinate Trianonului; ungurii sunt nostalgici după teritoriile pierdute în 1920, tratatul de la Trianon fiind considerat în mentalul colectiv o catastrofă.
Curând am dat de cea mai mare și mai impunătore biserică a Budapestei: Basilica Sf. Ștefan (Szent István Bazilika). Impresionanta clădire, pe care o mai văzusem și cu altă ocazie (Budapesta III), a fost construită în perioada 1850 – 1905. Numele ei provine de la cea mai sfântă relicvă ce se păstrează aici: mâna dreaptă a primului rege maghiar care a creștinat națiunea – Sfântul Ștefan. Relicva a fost dăruită Ungariei de către împărăteasa Maria Tereza în 1771 după ce a fost descoperită într-o mănăstire din Bosnia. Stilul arhitectonic este neoclasic cu o cupolă centrală încadrată de turle. Pe frontispiciul de la intrare stă scris cu caractere latine: ”Ego sum Via Veritas et Vita” – ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Sunt cuvintele Mântuitorului din Evanghelia lui Ioan, capitolul 14, versetul 6. Coloane cu papitel corintic susțin frontonul sculptat de Leo Fessler cu Adorarea Fecioarei. Porțile masive de la intrare sunt decorate cu sculpturi ale sfinților evangheliști și ale apostolilor. Interiorul abundă de decorații baroce, stucaturi poleite cu aur, marmură și lemn sculptat.
Strada pietonală ce duce de la catedrală spre Dunăre mi s-a părut deosebit de romantică. Terasele frumoase ale restaurantelor și cafenelelor te îmbie să iei loc la masă. Am trecut Dunărea pe cel mai celebru pod al Budapestei: Podul cu Lanțuri (Lánchid). Mi-a plăcut faptul că la fel ca Podul Carol din Praga și aici sunt tot felul de terase care vând souvenir-uri. Pe pod se afla o inedită expoziție de fotografie. Personaje din diverse pături sociale erau pozate având imaginea podului în spate. Ai crede la prima vedere că toți au fost acolo, la Budapesta pe Lánchid, însă este doar o aparență, în realitate pozele au fost făcute în diverse locuri din țară, având un fundal cu celebrul pod. Tot pe pod am văzut o măsuță de fier cu două scaune, unul dintre cele mai romantice locuri pe care le-am văzut. Fiecare capăt al podului este flancat de câte doi lei de piatră.
Am urcat în cetatea Budei. Am ales să mergem pe jos, pe scările în zig-zag care te poartă până sus pe platoul de unde ai o panoramă superbă asupra Dunării, a Parlamentului și a Podului cu Lanțuri. Există și varianta unui teleferic care te duce mai repede sus. Palatul Regal – unul dintre cele mai frumoase palate ale Europei. Palatul a fost reconstruit de mai multe ori, începând cu Regele Béla al VI-lea, continuând cu epoca sa de glorie din timpul Regelui Mátyás (Matei Corvin) și până la începutul secolului al XIX-lea. Am admirat statuia unui vultur cu aripile desfăcute ce ține în gheare o sabie și ne-am plimbat pe străduțele înguste și pitorești ale Budei. Peste tot restaurante cu terase în aer liber te ademenesc cu bucate tradiționale ungurești.
Am ajuns și la Bastionul Pescarilor (Halászbástya) unde am admirat din nou impunătoarea Biserică Mátyás. Spre regretul nostru nu am putut intra să o vedem întrucât se afla într-un proces de restaurare. Statuia primului rege creștin al Ungariei impresionează prin acuratețea detaliilor. Am admirat panorama Pestei, orașul de dincolo de Dunăre. Este impresionant de frumos. Lângă Bastionul Pescarilor se află un muzeu interesant. Este Muzeul Marțipanului. Aici sunt realizate din marțipan diverse figurine, unele de mărimi impresionante. Nu lipsesc clădiri celebre ale Budapestei sau figurine de basm. Cum eram deja obosiți după o plimbare atât de lungă, am plecat spre locul de cazare, trecând pe Podul Margareta. Nu am scăpat ocazia de a fotografia un porumbel ce se odihnea, având în spate clădirea Parlamentului.
A treia zi a sejurului nostru la Budapesta a fost dedicat vizitei în parcul Városliget. De dimineață am dat o fugă în gara Nyugati Pályaudvar. Seamănă destul de mult cu Gara de Nord din București, ca și acolo, trenurile intră până la peroanele acoperite de o structură metalică. Parcul central al orașului Városliget este un parc creat în secolul al XVIII-lea. Există un lac pe care se pot face plimbări cu barca, ce iarna se transformă într-un patinoar. În parc se află, așa cum am mai prezentat, o copie fidelă a castelului lui Iancu de Hunedoara (Vajdahunyadvár).
Complexul este o îmbinare de stiluri arhitectonice, creat special pentru a sărbători în 1896, o mie de ani de existență a ungurilor în această zonă. Asta se vede și la frumoasa bisericuță în stil romanic, dar care are o poartă în stil gotic. Aproape de parc se află și spectaculosul Monument al Mileniului din Piața Eroilor, dar și Grădina Zoologică, inaugurată în 1866, a cărui intrare este ornată în stilul art nouveau. O altă atracție a zonei este complexul de băi termale (Széchenyi Fürdő)– cele mai mari din Europa.
Această vizită de trei zile în Budapesta a fost una dintre cele mai reușite și datorită mulțimii de obiective vizitate. Am plecat spre Viena, cu regretul că nu ne-am rezervat mai multe zile pentru vizita acestui minunat oraș.
