După o pauză de mai bine de 4 ani, timp în care clădirea ce găzduiește secția de istorie ”Vasile Lucăcel” a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău a trecut printr-un amplu proces de reabilitare, a venit și momentul mult așteptat de către toți iubitorii istoriei, a culturii în general. În ziua în care se aniversează împlinirea a 63 de ani de la inaugurarea muzeului zălăuan, acesta și-a redeschis porțile.
Deschiderea oficială a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, care vine în fața vizitatorilor cu ceea ce poate reprezintă cea mai bună expoziție permanentă din Transilvania, dacă nu cumva chiar din țară, a avut loc joi 15 mai 2014. Evenimentul, unul de excepție, de la formatul mai puțin protocolar specific unui eveniment de acest fel și până la expoziția în sine, a fost un bun prilej pentru toți cei prezenți de a-și aminti cum a arătat muzeul în urmă cu câțiva ani și prin ce schimbări importanta a trecut.
A fost un eveniment monden, așa cum puține s-au mai văzut în orașul de la poalele Meseșului. Asta pentru că la eveniment a participat toată ”lumea bună” a orașului: conducerea Consiliului Județean Sălaj, a Instituției Prefectului județului Sălaj, a instituțiilor deconcentrate; au fost prezenți toți senatorii și deputații sălăjeni, nu au lipsit consilierii locali sau județeni, oameni de cultură, reprezentanți ai presei scrise și audio-vizuale. Ce mai, un eveniment în adevăratul sens al cuvântului. Inedită a fost primirea făcută invitaților, aceștia fiind întâmpinați de membri formațiilor de reenactment ale Asociației ”Amicii Muzeului”. Costumați în daci sau romani, au fost elementul care a dat culoare evenimentului. Nu a lipsit tradiționala cupă de șampanie cu care au fost întâmpinați invitații.
![]() |
| Membri ai formațiilor de reenactment |
Doamna Corina Bejinariu, director al Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, a prezentat în deschidere, transformările prin care a trecut instituția pe care o conduce în cei 63 de ani de existență, insistând mai cu seamă pe perioada 2010-2014 când muzeul a fost închis. Muzeul a fost înființat la 15 mai 1951, beneficiind de patru încăperi modeste în clădirea veche. Tot atunci Vasile Lucăcel este numit director al instituției nou create. Prima expoziție permanentă, ce ocupa două din cele patru săli existente a muzeului este vernisată la 1 august 1952. Datorită extinderii colecției, prin achiziții și donații, muzeul se mută în actualul sediu în 1956. Până în 1976 au loc trei reorganizări ale expoziției de bază (1956, 1961, 1971). Ultima reorganizare a expoziției de bază are loc în anul 1986, când în actuala clădire vor rămâne secțiile de istorie și etnografie.
![]() |
| Corina Bejinariu - directorul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău |
![]() |
| Oficialități județene și locale la inaugurarea muzeului |
În ultimii patru ani, secția de istorie ”Vasile Lucăcel” a fost închisă pentru că întreaga clădire a intrat într-un amplu proces de reabilitare, posibil datorită proiectului ”Restaurarea patrimoniului istoric și cultural al Consiliului Județean Sălaj - clădirile Centrului Militar Județean, Muzeul de Istorie Zalău și Galeria de Artă Ioan Sima”. A urmat apoi proiectul ”Amenajarea expoziției permanente a MJIAZ, prin reconstituiri istorico-tematice”, proiect finanțat de Consiliul Județean Sălaj.
După prezentarea doamnei director, toți cei prezenți au avut onoarea de a fi primii vizitatori ai noii expoziții de bază amenajată aici. Dacă unele informații privind expoziția au ajuns în presă prin intermediul paginii de Facebook a instituției, surpriza a fost totală. Nimeni nu cred că s-a aștepta ca aceasta să fie atât de reușită. În noul muzeu din Zalău nu veți mai vedea exponate ”prăfuite” ascunse în spatele unor vitrine și panouri explicative pe pereți. Deși aceste modalități de expunere nu au fost cu totul înlăturate, rațiunea de a exista a unui muzeu este totuși aceea de a expune diverse obiecte, accentul s-a pus pe reconstituire istorică, pe istoria trăită, istorie vie (living history) exact ca în marile muzee ale lumii. Fără să renunțe la latura științifică, muzeul din Zalău a devenit mult mai prietenos cu vizitatorii săi.
Un tur al muzeului începe, așa cum este firesc, cu cele mai vechi descoperiri arheologice cum sunt picturile rupestre descoperite în Peștera de la Cuciulat. Poate puțină lume știe, la Cuciulat (comuna Letca) a fost descoperită într-o carieră de piatră una dintre cele mai vechi peșteri cu picturi rupestre din Sud-Estul Europa. Supranumită și ”Altamira României” peștera descoperită în 1978, a devenit celebră datorită căluțului pictat pe unul din pereți. Peștera a fost oarecum reprodusă la muzeul din Zalău și reprezintă prima încăpere ce poate fi vizitată. Aici, un manechin reprezentând un locuitor preistoric al peșterii ”pictează” un animal pe unul din pereți. De aici, urmează alte reproduceri prin machete și manechine în mărime naturală, ale diverselor epoci istorice: prima epocă a bronzului, a doua epocă a bronzului, perioada dacică, cea romană. Cercetătorii muzeului au reușit să reproducă și să pună în valoare descoperirile arheologice de pe teritoriul județului. Un olar modelează un nou vas de lut, un fierar bate cu ciocanul fierul înroșit. Până și focul care arde este reprodus. Este ca și cum vizitatorul ar fi în mijlocul evenimentelor, ar fi parte din ele. Este ca și cum preț de câteva zeci de minute ai traversa toate epocile istorice.
![]() |
| reproducerea Peșterii de la Cuciulat |
![]() |
| Epoca Fierului |
Pentru fiecare segment al expoziției, câte un cercetător al muzeului, specializat pe acel domeniu, lua cuvântul și prezenta oficialităților și celorlați vizitatori obiectele și reproducerile expuse. Acest mod inedit de prezentare, poate fi catalogat ca cel mai bun ghidaj al unui muzeu pe care l-am văzut. Nu numai că cei care prezentau erau în temă cu subiectul, dar au fost direct implicați în amenajarea expoziției. Ici colo, pe traseu dădeai și de personaje vii. La trecerea din Dacia ”barbară” în Imperiul Roman ”civilizat” de strajă era un legionar roman în carne și-n oase care a ținut să spună tare și răspicat ”Vivat Roma!”.
![]() |
| Epoca Romană |
La etaj, specialiștii muzeului au reușit să surprindă prin ceea ce cred eu că reprezintă cel mai bun segment al expoziției permanente. Într-o sală imensă, ai impresia că te afli în centrul orașului Zalău, într-o zi de târg de la începutul secolului XIX. Totul este redat cu acuratețe: de la decorurile ce sugerează spațiul în care te găsești, la elementele de îmbrăcăminte ale manechinelor, de la mimica feței la produsele ce se ”comercializează” aici. ”O zi de târg la Zalău” este unul din proiectele Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău care reușește cel mai bine să descrie din punct de vedere istoric, etnografic și social cum arăta orașul acum mai bine de 100 de ani. Atmosfera din această sală este întregită de fondul sonor, din difuzoare se revarsă melodii populare românești în acordurile cărora se simt influențele maghiare.
O altă sală face ca expoziția permanentă de la Zalău să fie printre cele mai reușite din țară. Specialiștii muzeului au avut curajul să ilustreze și ”Epoca de Aur”. Au făcut-o într-un mod interesant, nu au scos în evidență neapărat latura represivă a regimului comunist așa cum apare ea la alte muzee (de exemplu la Sighetul Marmației). Au recreat mai degrabă un interior de apartament de bloc din anii 1970-1980, cu mobilă de ”epocă”, cu celebrele bibelouri sub formă de pește pe care le-am avut cu toții, cu ”răpirea din Serai” pe perete, cu televizorul care arăta aceleași scene propagandistice. În vitrine găsești aproape toate produsele epocii respective: sticle de lapte sau de sifon, conserve chinezești – la mare căutare, medalii și insigne, carnete de partid, alte nimicuri care însă atunci făceau ca viața să fie frumoasă. Două manechine sunt costumate în ”șoim al patriei” și în ”pionier”, amintindu-le celor prezenți, cu oarecare nostalgie de vremurile nu demult apuse. Un întreg perete este tapetat cu ziare specifice epocii comuniste, anoste, fără poze, pe care nu le citea aproape nimeni.
![]()
![]() |
| produse din ”Epoca de Aur” |
Urmează apoi ”sala războinicilor”. O duzină de manechine sunt costumate astfel încât să reproducă războinici ale diferitelor perioade: de la arcașii daci, la legionarii romani, de la războinicii migratori la soldații din primul război mondial. Pereții sunt tapetași cu arme din colecția muzeului: săbii, pumnale, flinte, pistoale sau puști dar și cu desene reprezentând arme specifice diferitelor epoci istorice.
![]() |
| Războinici din diverse epoci istorice |
Muzeul expune pentru prima dată după mulți ani, tezaurul monetar găsit pe teritoriul județului. Într-o încăpere protejată de o ușă masivă blindată, în vitrine luminate spectaculos, se găsesc monede romane sau din era migrațiilor dar și monede aflate în circulație în Transilvania în perioada medievală sau în epoca modernă. Piese frumoase, sunt puse în valoare de specialiști, prin crearea unui cadru specific. Vizitând ”sala tezaurului” nu se poate să nu fii plăcut impresionat.
![]() |
| Tezaurul de la Cehei |
Ultima sală este dedicată ritualurilor de inmormântare. Sunt reproduse morminte avare (denumite curgani sau tumuli) cum sunt cele de pe teritoriul localității Nușfalău sau urne funerare. În mijlocul sălii este ”pregătit” un rug pe acre se află un ”călător spre alte lumi”. Pe un ecran sunt proiectate imagini cu diverse ritualuri ale morții. În întreaga sală, moartea este prezentată ca un fenomen antropologic, având susținerea descoperirilor arheologice.
![]() |
| Ritual funerar roman |
![]() |
| secțiune printr-un tumul avar |
Lipsa activității muzeale din ultimii ani, a făcut ca acum, la redeschiderea expoziției de bază, specialiștii muzeului să nu risipească spațiul generos pe care-l au. Astfel, chiar și un coridor a fost amenajat, de data aceasta cu panouri informative despre personalitățile Sălajului: Simion Bărnuțiu (1808-1864), Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919), Iuliu Maniu(1873-1953) sau Corneliu Coposu (1914-1995). Este un omagiu adus celor care au făcut cunoscute aceste locuri în lume.
La ieșire, pe pereți se află imagini cu vechea expoziție, imagini ce reprezintă diverse momente din istoria de 63 de ani a instituției. La loc de cinste, două vitrine cu premiile a doi înaintași de seamă ai muzeului: Vasile Lucăcel și Alexandru Matei. Frumos gestul actualei generații de muzeografi de a păstra vie memoria înaintașilor.
![]() |
| Panou dedicat primului director al muzeului - Vasile Lucăcel |
Ar mai trebui spus că evenimentul de deschidere a expoziției permanente a muzeului a fost precedat de o campanie de promovare din care nu au lipsit afișele ce au un design profesionist, bannere-le stradale, noul
site sau
spotul de promovare. De asemenea a fost creat un nou logo al muzeului, în acronimul MJIAZ, litera I este stilizată, fiind înlocuită cu profilul unui arcaș. Toate acestea dovedesc profesionalismul celor care s-au implicat în acest proiect.
![]() |
| afișe de promovare a evenimentului |
![]() |
| banner stradal |
![]() |
| banner pe gardul muzeului |
![]() |
| Banner vertical arborat la muzeu |
Redeschiderea expoziției permanente a secției de istorie ”Vasile Lucăcel” a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, are loc în preajma unui eveniment anual ce reușește să aducă publicul la muzeu. Este vorba de ”Noaptea Muzeelor”, manifestare ajunsă la a X-a ediție. Iată că după o absență de câțiva ani, muzeul zălăuan se poate alătura celorlalte muzee din țară participante la program, cu o expoziție de bază nouă, spectaculoasă. Nu e nicio exagerare ceea ce scrie pe materialele de promovare lansate de Muzeu - cred și eu că aici, la Zalău avem (probabil) cea mai bună expoziție permanentă din țară. Ca să vă convingeți, trebuie să veniți să o vedeți!
![]() |
| afiș dedicat Zilelor Muzeului și Nopții Muzeelor |
UPDATE:1. (25.05.2014): Iată un material video de la evenimentul de deschidere a Muzeului
2. (25.05.2014): Un articol pe site-ul Adevăr de Cluj, despre investițiile din Sălaj
