În ultimul timp am tot scris despre târgurile internaționale de turism la care au fost semnalate prezențe românești, fie că este vorba despre primele târguri de profil ale anului, cele de la Viena și Frankfurt sau mai recentul târg de turism de la Budapesta. Și alte bloguri sau site-uri de travel au relatat despre modul în care România s-a prezentat la astfel de evenimente. Oricât ți-ai dori, nu ai cum să ajungi la toate târgurile, nici măcar la cele mai de aproape. Așa că trebuie să te mulțumești cu ceea ce scriu alții. Unii scriu foarte bine. Chiar dacă nu sunt profesioniști, reușesc să descrie atmosfera specifică unui târg de turism. Recent, am descoperit blogul Jurnal de Navetist pe care am citit unul dintre cele mai savuroase articole despre un târg de turism, despre care nici măcar nu știam că există: Borsa Internazionale del Turismo Milano - Târgul Internațional de Turism din Milano. Mi-a plăcut atât de mult articolul, ilustrat cu poze superbe ce reușesc să surprindă atmosfera de acolo, încât am cerut acordul administratorilor pentru a-l reproduce în totalitate.
![]()
La acest târg, conform datelor furnizate de organizatori pe site-ul oficial, România a fost prezentă cu un stand generos la care au expus oferetele lor nu mai puțin de 11 expozanți. Printre aceștia s-a aflat și Primăria MUnicipiului Cluj-Napoca, prezentă la târg cu conceptul Visit Cluj - The Heart of Transylvania. Însă haideți să vedem care a fost atmosfera de la târg și cum s-a prezentat România comparativ cu celelalte țări.
Dar mai întâi, cine sunt „navetiștii”? În spatele proiectului se află Laetitia și Adi, doi tineri din Constanța, îndrăgostiți deopotrivă de Italia și de România în urma peregrinărilor între aceste două țări. I-am rugat să ne împărtășească experiența lor, să ne descrie cum au ajuns să promoveze prin blogul lor România și frumusețile ei.
Laetitia:”Proiectul ”Jurnal de Navetist” a prins contur în anul 2012, după aproape 10 ani de navetă între Italia și România. Ideea iniţială a blogului era aceea de a descrie viața de zi cu zi din Italia, însă pe parcurs am ajuns la o formulă în care prin articolele noastre oferim informaţii despre locurile prin care am călătorit sau despre aspecte, activităţi, tradiţii din România şi din lume, care merită să fie cunoscute de către cititori.”
 |
| Prima pagină a blogului jurnaldenavetist.blogspot.ro |
Dincolo de acest blog, pe care vă invităm să-l citiți atât pentru articolele sale excepționale care promovează frumusețile României și ale Italiei, cei doi au pus pe roate City Walking Guide - un concept ce-și propune să promoveze peste hotare, atracțiile turistice din România.
Laetitia: ”Anul trecut am lansat pe piaţă în variantă tipărită ghidul Constanta City Walking Guide care promovează în limbile română şi engleză principalele atracţii ale litoralului românesc. În acest sens, pagina de facebook Constanta City Walking Guide prezintă zilnic zona litoralului prin fotografii de actualitate. Colaborarea dintre cele două proiecte a dus şi la organizarea în Italia a două conferinţe prin care au fost promovate aspecte legate de istoria şi cultura română.”
Sper că am reușit să vă stârnesc interesul pentru un articol superb și savuros, pe care vă invităm să-l citiți în continuare. Articolul original, apărut pe blugul Jurnal de Navetist pe data de 21 februarie 2014, însoțit de mult mai multe poze, poate fi citit aici.
”Cine nu a fost la TIB? Ei bine, nu despre TIB-ul anilor '80 o să vorbim, ci despre un loc asemănător, din anul 2014: BIT! Borsa Internazionale del Turismo, de la Milano, care adună an de an circa 100 ţări, 53.600 operatori în turism, 30.400 turişti, 2.000 ziarişti, 2.139 companii participante. Târgul are loc la complexul FIERE, la câţiva km de Milano, poţi să ajungi direct de pe autostradă în cazul în care mergi cu maşina, urmărind semnul „fiere” sau cu metroul din Milano (linia roşie până la RHO Fiera Milano – 2,55 euro biletul).Biletul general de intrare în ziua dedicată turiştilor costă doar 5 euro pentru „spectacolul” pe care urmează să-l urmăreşti. Pe lângă plimbare, de aici nu o să pleci nici cu mâna goală, aşa că este bine să vii pregătit cu un rucksac …sau chiar cu un troler…cu siguranţă că vei pleca cu el plin J chiar dacă nu o să cheltui un euro pentru asta.
Odată intrat în hala imensă, eşti atras din toate direcţiile de muzică şi forfotă şi trebuie să te decizi rapid din ce parte să-ţi începi vizita. În dreapta este mare gălăgie la standul Algeriei: beduini, muzicanţi, dansatori, domni la sacou sau doamne în costume tradiţionale încearcă să te atragă să le vizitezi ţara.
Nu te dezmeticeşti bine, că te atrage o fotografie cu un deşert superb. Este standul Libiei, la care un domn elegant, în haine tradiţionale, oferă vizitatorilor afişe cu imagini reprezentative. Un stand micuţ, însă asaltat de turişti este cel al Nepalului, unde sunt promovate trasee de trekking. În Sri Lanka este multă voie bună, în vizibil contrast cu Iranul, care a abordat o tactică de atragere a turiştilor mai clasică, compensând însă printr-un stand compus din mai multe locaţii.
Timpul trece şi eşti deja obosit, dar ca prin minune descoperi că organizatorii s-au gândit şi la acest lucru. Lângă un bar sunt împrăştiate pe jos câteva zeci de perne imense care, bineînţeles, sunt toate ocupate.
Bei o cafea şi pleci mai departe, atras de gălăgie şi ţipete. Este standul Coreei, la care un grup de practicanţi ai artelor marţiale fac demonstraţii. Lume multă, înghesuială, rămâi cu ideea că dacă vrei o vacanţă activă şi plină de sport trebuie să ajungi în această ţară.
La câţiva paşi mai încolo o altă mulţime de oameni încearcă să prindă ceva din aer. Ţipă, strigă şi se agită pentru a prinde nişte ursuleţi panda aruncaţi de la standul Chinei. Abundenţa de afişe, postere şi articole promoţionale te duc cu gândul la faptul că 90% din gadgeturile distribuite în acest târg sunt fabricate în China, colos economic în plină dezvoltare. Cu siguranţă că şi portofelele impermeabile puse în vânzare la următorul stand sunt produse tot în măreaţa Chină.
Încerci să te rupi de zona zgomotoasă şi la standul Egiptului te atrage un grup mare de oameni care admiră un domn elegant, în costum, care pictează nişte foi pe care apoi le oferă vizitatorilor. În alt sector al Egiptului, un „faraon” vinde mărgele tradiţionale iar câteva doamne drăguţe oferă informaţii despre ţara lor,„scăpând” şi câte un tricou inscripţionat „I Love Egipt”.
Nu stai mult şi observi că la standul Marocului un domn în costum popular serveşte turiştilor ceai dintr-un samovar imens. Frumos, de poveste, simţi deja aerul deşertului în paharul cu aromă de mentă pe care-l savurezi cu plăcere. Şi fiindcă tot se poartă ceaiul în această zonă, nu putem să nu observăm campionul în domeniu: Japonia. Într-un stand extrem de organizat, care atrage prin cei doi cireşi înfloriţi, de mărime naturală, şi cu un program al ceremoniei ceaiului expus la loc vizibil, ne duce cu gândul la cultura niponă şi la valorile ei.
Faci câteva fotografii şi te îndrepţi către o altă zona gălăgioasă care începe cu un tangou argentinian, continuă cu o samba braziliană şi atinge apogeul la standul Republicii Dominicane unde toată lumea e antrenată în dansuri caraibice.
Clar, ai nevoie de o pauză, înainte de un nou asalt al zonei europene. Găseşti o bancă şi în timp ce bei o gură de apă şi-ţi aranjezi suvenirurile faci planul pentru următoarea etapă. Şi nici nu este greu, căci primul stand care-ţi sare în ochi în secţiunea europeană este cel al României. Mare, grandios, pătrăţos şi plin de spoturi video. Este cu siguranţă cel mai tehnicizat stand din toată expoziţia. În cele două plasme imense rulează imagini din ţară, iar în zona superioară se derulează spoturi care conţin frunzuliţa cu îndemnul de a explora grădinile Carpaţilor. Dacă la capitolul organizare stand stăm perfect, la partea de comunicare, pliante sau afişe oferta este destul de slabă. Mare noroc cu fondurile Regio care ne-au lăsat ceva reviste de promovare. Interes din partea vizitatorilor se pare că este, însă cei care promovează circuitele sunt cam apatici (cu mici excepţii).Se remarcă imediat un mare contrast între promovarea muntelui în detrimentul litoralului, aproape inexistent în ofertele agenţiilor care promovau România.
Te uiţi cu coada ochiului la vecinii bulgari, care au un stand sărăcăcios şi total apatic. La câţiva paşi de standul nostru se află cel al Sloveniei care are ca temă vânătoarea, unde doi mustăcioşi îmbrăcaţi în vânători oferă vin fiert vizitatorilor.
Slabă activitatea şi la standul Rusiei şi un imens stand amorţit la cel dedicat Moscovei. Peste drum, la standul Uniunii Europene, se face reclamă diferitelor programe de finanţare, fără mare aplomb şi fără succes. Reuşeşte să iasă în evidenţă o companie foarte activă, Turkish Airlines, care într-un cadru deosebit de elegant inventează un spaţiu de servit cafeaua în care pentru câteva minute vizitatorul este „bombardat” cu imagini superbe proiectate pe plasmele din jur.
Mai rămâne ceva loc în acest sector şi pentru ţări mai exotice, dintre care reuşeşte să iasă în evidenţă Etiopia unde, pe lângă dansuri tradiţionale, se oferă ceai şi brăţări celor care se opresc pentru câteva minute la standul lor. Răpus de atâta forfoteală te luminezi când vezi un stand larg, unde nu te „agresează” nimeni şi poţi să te bucuri de o expoziţie fotografică tradiţională. Pe sticlă, pe plastic, pe carton sau în nişte ceasloaveimense, fotografiile stârnesc curiozitatea vizitatorilor care abia într-un târziu îşi dau seama că se află pe „teritoriul” unei agenţii de voiaj care vinde pachete prin intermediul unor cataloage. Gata, spui că ai văzut tot ce se putea pe Terra însă parcă nu ai văzut standul ţării organizatoare: Italia.
Te uiţi în stânga, te uiţi în dreapta şi într-un final întrebi un organizator care te îndrumă şi descoperi că Italia are dedicat un pavilion la fel de mare cât tot ce ai văzut până acum. Nu stai pe gânduri şi păşeşti în Italia însă ceea ce vezi te face să te aşezi şi să faci o pauză. Un sandwich, o apă şi porneşti să vezi cum se prezintă o ţară cu ce are ea mai frumos. Standurile diferitelor regiuni dau o bătălie dură la capitolul bun gust, rafinament şi eleganţă.
Începi cu Puglia, care atrage printr-o zonă transformată într-o bucătărie tradiţională unde au loc prezentări şi degustări de produse locale. Cântecele şi dansurile populare animă atmosfera şi dacă tot eşti în sudul Italiei treci şi pe la Sicilia care plusează cu o degustare de vin. În Sardegna te întâmpină un meşter popular care ciopleşte măşti iar emilianii pun accentul pe mâncare şi soare.
Nu poţi să ratezi nici Ponte Rialto, care reprezintă poarta de intrare în standul Regiunii Veneto, unde cu ajutorul imaginilor îţi faci rapid o idee despre ceea ce ai putea să vizitezi într-o vacanţă în lagună.
Puţin dezamăgitor este standul EXPO 2015, care va avea loc anul viitor la Milano şi unde vor participa circa 20.000.000 vizitatori. Pentru promovarea acestui eveniment, care are ca temă „FOOD” ("Să hrănim planeta, energie pentru viaţă") organizatorii au plantat nişte spice de grâu şi câţiva coceni de porumb….în totală discordanţă cu prezentarea regiunilor Umbria şi Lombardia, de un real rafinament estetic.
Deja s-a înserat, eşti obosit, valiza a devenit neîncăpătoare, aşa că faci o fotografie de final şi pleci cu o mulţime de amintiri din această călătorie în jurul lumii.”