De curând, la Șimleu Silvaniei a avut loc lansarea unei cărți inedite prin conținut și tematica abordată. Este vorba despre lucrarea profesorului Dumitru Corbeanu ”Adevăr și mit despre tezaurele șimleuane”. Aceasta aduce în atenția opiniei publice istoria celor trei tezaure găsite aici de-a lungul anilor, care au făcut cunoscut orașul în lumea științifică internațională. Înainte însă de a prezenta cartea, se cuvine să trecem în revistă câteva aspecte istorice ce au marcat aceste locuri.
 |
| Cartea ”Adevăr și mit despre tezaurele șimleuane”. Autor Dumitru Corbeanu |
Șimleul Silvaniei, despre care am mai scris pe blog, este un loc binecuvântat, un oraș situat pe valea Crasnei, la aproximativ 25 de kilometri de municipiul Zalău, la poalele Măgurii Șimleului. De-a lungul mileniilor, orașul a avut o istorie tumultoasă. S-a aflat în regatul lui Burebista și Decebal, pe Măgura Șimleului au fost descoperite fortificații din perioada antică, specialiștii fiind de acord că avem de-a face cu Dacidava, cetatea pomenită de Ptolemeu în al său ”Îndreptar geografic”. Apoi, după retragerea aureliană, pe aici au trecut avarii și gepizii.
Din punct de vedere al atestării documentare, orașul apare sub denumirea ”Vathașomlya” în 1251 într-un document emis la Alba-Iulia. În 1429 localitatea devine târg sub numele de ”Oppidum Șomllyo”. Istoria medievală a Șimleului este legată însă de numele Báthory, familie princiară ce a jucat un rol important în istoria Transilvaniei. Un membru marcant al familiei a fost Báthory István (1533-1586), Principe al Transilvaniei (1571-1576) și rege al Poloniei (1576-1586) s-a născut aici. Se pare că și Szilágyi Erzsébet mama lui Matia Corvin, viitorului rege al Ungariei, s-ar fi născut aici.
Tot de Șimleu Silvaniei (Szilágysomlyó în maghiară) se leagă și răscoala antihabsburgică a curuților (1703 – 1711) conduși de Francisc Rákóczi al II-lea. De la Șimleu Silvaniei a plecat în 1848 generalul Bem cu trupele sale înspre orașele de pa valea Someșului.
În epoca modernă, numele orașului se leagă de mari personalități ale vieții politice și culturale românești cum ar fi Simion Bărnuțiu (1808-1864), Andrei Cosma (1848-1918), Iuliu Maniu (1873-1953), Ioan Ossian (1885-1953) și mulți alții.
Din punct de vedere arheologic, Șimleul Silvaniei a intrat în atenția lumii întregi datorită celor trei tezaure de o inestimabilă valoare, ce au fost descoperite aici. Primul tezaur, a fost descoperit la data de 3 august 1797 de către doi copii valahi, Petér și Simon Bokor care aflându-se cu caprele la păscut pe un versant al Măgurii, fac o descoperire uluitoare. Cei doi copii descoperă nici mai mult, nici mai puțin decât peste 2 kilograme de bijuterii de aur. Întregul tezaur, format din 13 verigi plate de aur, 11 verigi granulate de aur, o cataramă de centură, un inel circular de aur, un medalion cu decor geometric, un capăt de brățară în formă de cap de șarpe, un mare lanț colier de aur masiv cu pandantive și 15 medalioane cu eficii de împărați romani – a ajuns în colecțiile Muzeului Kunsthistorisches din Viena.
 |
| Muzeul Kunsthistorisches din Viena |
 |
| Piesa de rezistență a tezaurului: lanț colier cu pandantive. Sursa foto: www.adevaruldespredaci.ro |
 |
| Medalion cu efigia împăratului Maximian Herculius. Sursa foto:www.khm.at |
 |
| Medalion cu bustul împăratului Valens. Sursa foto: www.khm.at |
 |
| Medalion cu bustul împăratului Valens, cu diademă și lorica. Sursa foto:www.khm.at |
 |
| Ămpăratul Valens pe un alt medalion din tezaurul de la Șimleu. Sursa foto: www.khm.at |
Al doilea tezaur, descoperit tot la Șimleu Silvaniei la data de 20 aprilie 1889 de către un țăran care își ara lotul de pe coasta dealului Măgura, este conform unor specialiști, parte dintr-un tot unitar cu primul tezaur descoperit cu aproape un secol în urmă. Acest al doilea tezaur descoperit la Șimleu Silvaniei cuprinde 10 perechi de fibule de aur, 1 fibulă singură, 3 vase semisferice de aur și 8 bucăți de fragmente de fibulă. Dip păcate, nici acest tezaur nu se găsește în țară, el fiind expus la Muzeul Național Maghiar (Magyar Nemzeti Músem) din Budapesta.
 |
| Fibulă cu piatră de onix. Sursa foto: www.hnm.hu |
 |
| Fibule de tip piramidă în trepte. Sursa foto:www.hnm.hu |
Legat de cele două tezaure, care cântăresc împreună 5,4 kg de aur și 2,5 kg de argint, dr.Horea Pop, arheolog la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, crede că sunt de origine gepidică. Așa cum arată într-un studiu publicat în revista de cultură ”Caiete Silvane” în data de 14 iunie 2012 de către dr.Horea Pop: ”cauza ascunderii tezaurului – anlizând calitatea, cantitatea și spațiul de dominație gepidă […] ne poate lăsa să concluzionăm, că a fost una politică. Această problemă a fost aprobată atât de istorici cât și de arheologi. Ei pun ascunderea podoabelor pe seama legăturii cu hunii. Datarea celor mai vechi piese ale tezaurelor ne permite să afirmăm că creșterea în cantitate a vestigiilor dintre 294 și mijlocul secolului V a supraviețuit fenomenului subordonării gepizilor de către huni, de la începutul sec.V (406?) sau după o altă teorie 424-425”
Interesant este și faptul că în perioada 13 mai - 3 octombrie 1999, la Budapesta a fost organizată o expoziție comună a celor două muzee (din Viena și Budapesta) ce dețin tezaurele de la Șimleu Silvaniei. Cu această ocazie a fost editată broșura ”Szilágysomlyo - A gepida királyok aranykincsei” (Șimleul Silvaniei - comorile de aur ale regilor gepizi). Un documentar despre această expoziție comună poate fi vizualizat pe canalul youtube, aici. Și în limba germană a apărut o broșură similară, editată de muzeul vienez, cu titlul ”Barbaresnschmuck und Römergold. Der Schatz von Szilágysomlyó”.
În fine, cel de-al treilea tezaur descoperit la Cehei, localitate ce se învecinează cu Șimleul și de care aparține din punct de vedere adminstrativ, este de altă factură. A fost descoperit pe 25 aprilie 1986 de către doi copii, Mălin și Gigel Lazoc în timp ce cărau pământ dintr-un versant al unei înălțimi de 540 de metri, numite de localnici ”Deluț”. Cei doi frați au dat de trei brățări, o fibulă și un lanț - toate de argint și de factură dacică și de 552 monede de argint – drahme. Acest al treilea tezaur a rămas în țară și după ce inițial i s-a pierdut urma, se pare că reprezentanții Muzeului Județean de istorie și Artă Zalău fac eforturi pentru a fi adus ”acasă”. Un articol ce face referire la acest tezaur, intitulat ”Argintul dacic sălăjean” a apărut în revista Caiete Silvane în data de 14 septembrie 2008, sub semnătura istoricului Horea Pop.
Interesant este și faptul că în perioada 13 mai - 3 octombrie 1999, la Budapesta a fost organizată o expoziție comună a celor două muzee (din Viena și Budapesta) ce dețin tezaurele de la Șimleu Silvaniei. Cu această ocazie a fost editată broșura ”Szilágysomlyo - A gepida királyok aranykincsei” (Șimleul Silvaniei - comorile de aur ale regilor gepizi). Un documentar despre această expoziție comună poate fi vizualizat pe canalul youtube, aici. Și în limba germană a apărut o broșură similară, editată de muzeul vienez, cu titlul ”Barbaresnschmuck und Römergold. Der Schatz von Szilágysomlyó”.
 |
| Broșura în limba germană despre tezaurele de la Șimleu Silvaniei |
 |
| Broșura în limba maghiară despre tazaurele de la Șimleu Silvaniei |
Dar să revenim la cartea ”Adevăr și mit despre tezaurele șimleuane”. Fără a avea pretenția de a se substitui specialiștilor, profesorul Dumitru Corbeanu are incontestabilul merit că a reușit, grației unei munci asidue de documentare, să aducă în atenția cititorilor, a tuturor celor interesați, informații interesante despre istoricul descoperirii celor trei tezaure. Așa cum singur mărturisește, demersul literar este motivat de necesitatea ca ”populația orașului de la poalelel Măgurii Șimleului, și nu numai ei, să aibă acces măcar în poze la aceste frumuseți. Este adevărat că nu există multe lucrări care să popularizeze aceste tezaure, de aceea am căutat din toate sursele pe care le-am putut accesa să mă documentez și să ofer imagini cât mai clare ale celor trei vestigii”.
De altfel, este de remarcat calitatea imaginilor pieselor celor trei tezaure descoperite la Șimleu Silvaniei. Cu tenacitatea unui veritabil cercetător, Dumitru Corbeanu oferă în paginile cărții, imagini superbe, de o calitate deosebită a tuturor pieselor ce alcătuiesc tezaurele. Toate imaginile, cele mai multe fiind color, sunt însoțite de o descriere amănunțită a acestora. Nu sunt neglijate informațiile legate de dimensiuni sau gramaj. De fapt, se poate spune că acestră carte este primul album publicat în limba română, a tezaurelor șimleuane.
Cartea ”Adevăr și mit despre tezaurele șimleuane” cuprinde și câteva fragmente, care din punctul meu de vedere sunt cel puțin interesante. Este descrisă a cu lux de amănunte întâlnirea autorului cu maiorul Ioan Nemeș de la Poliția Șimleu Silvaniei, din anul 1986, atunci când cel din urmă a apelat la cunoștințele istorice ale profesorului Corbeanu pentru a identifica cel de-al treilea tezaur. Inedite sunt și informațiile despre unul dintre descoperitorii acestui tezaur. Aflăm astfel că cei doi copii au fost răsplătiți atunci, de către autoritățile comuniste, pentru ”gestul lor patriotic” cu un sejur în tabăra de la Năvodari și cu o uniformă școlară, o cămașă pantofi și un trening.
Cartea a fost lansată la Șimleu Silvaniei, în prezența primarului Septimiu Țurcaș, a arheologului Horia Pop și a unui numeros public. La doar câteva zile de la această lansare, am avut șansa să-l întâlnesc pe domnul profesor Dumitru Corbeanu, care a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări:
Foto-Travel:Aţi scris o carte de istorie. De ce un astfel de demers literar? De ce un profesor care nu are specialitatea istorie se încumetă să scrie o astfel de carte?
Dumitru Corbeanu: La pag. 5, în Rânduri de motivaţie am explicat pe larg care au fost motivele care au stat la baza demersului meu. În plus, din anii de liceu m-a fascinat istoria, arheologia, tot ceea ce este legat de trecutul acestui orăşel. Faptul că nici 5 % dintre şimleuani nu au văzut aceste comori, nici măcar în poze a fost un argument în plus. În altă ordine de idei, dumneavoastră sunteţi matematician şi vă preocupă istoria, literatura – de altfel şi Ion Barbu, T. Topan erau de aceeaşi factură şi au strălucit şi în literatură, aşa şi eu, filolog fiind iubesc istoria. În plus, dintotdeauna provocările mi-au plăcut, m-au motivat, mă ţineau şi încă mă ţin „în priză”. Dacă nu mi se propuneau astfel de drumuri de pionierat pentru mine, mi le căutam eu.
Foto-Travel:Cartea dumneavoastră se intitulează „Mit şi adevăr despre tezaurele şimleuane”. Poate fi trasată clar o linie de demarcaţie între adevăr şi mit?
Dumitru Corbeanu: De bună seamă. Deşi se numeşte „ Mit şi adevăr despre tezaurele şimleuane” între mit şi adevărul pur, între poveştile şi legendele ţesute în jurul lor şi realitatea strictă, sau concluziile ştiinţifice ale cercetătorilor, exista o totală linie de demarcaţie. Mitul, poveştile le-am înserat pentru că şi ele fac parte din istoria oraşului. Vorba autorului Cântării omului – marele Tudor Arghezi: „Slova de foc şi slova făurită / Împărecheate-n carte se mărită.” De altfel, fiecare obiect este descris cu lux de amănunte în conformitate cu normele ştiinţifice.
Foto-Travel:Ce surse bibliografice aţi consultat? Ce documente istorice au stat la baza documentării dumneavoastră ?
Dumitru Corbeanu:Pe lângă istoria nescrisă a locurilor, folclorul şi literatura orală, incontestabil că o lucrare care se vrea a fi serioasă, ( chiar dacă intenţia mea a fost de a face cunoscute, de a le populariza) obligatoriu trebuie sa aibă la bază o riguroasă cercetare ştiinţifică. În acest sens am studiat cam tot ce s-a publicat despre aceste tezaure, am fişat sute şi mii de informaţii pe care abia apoi le-am pus cap la cap. În capitolul „ Câteva considerente interpretative despre tezaure” spuneam: „Departe de mine gândul să fac afirmaţii cu valoare axiomatică, în cele ce urmează voi încerca să spicuiesc din părerile, opiniile şi concluziile celor de specialitate, oameni avizaţi şi cu drept de a exprima o idee în această problemă.”De altfel, la finalul cărţii am inserat o listă cu câteva dintre sursele bibliografice consultate.
Foto-Travel: Care este istoria celor trei tezaure descoperite de-a lungul anilor la Şimleu ?
Dumitru Corbeanu:Această întrebare este pe larg şi cu amănunte tratată în cuprinsul cărţii. Pentru ca cititorul să îşi poată forma o imagine clară, demitizat, fără cosmetizări, după aspectul de poveste, ştire sau amintire, fiecare tezaur este tratat separat. Mi-am organizat informaţiile transmise cititorului în acest fel, tocmai pentru ca cititorul să-şi poată forma o părere şi să se poată bucura de frumuseţea unică a obiectelor descoperite în primul tezaur, al doilea sau cel mai din zilele noastre.
Foto-Travel:Şimleu Silvaniei a fost întotdeauna un pol cultural şi istoric important al Sălajului. Cartea dumneavoastră schimbă într-un fel modul în care şimleuanii ar trebui să se raporteze la istoria şi cultura locală?
Dumitru Corbeanu:Este adevărat că polarizând toate forţele progresiste ale vremii, al doilea oraş ca mărime al judeţului Sălaj, Şimleu Silvaniei a cunoscut de-a lungul veacurilor o dezvoltare economico-socială specifică localităţilor transilvanene, cu oameni asezaţi, harnici, cu frica de Dumnezeu, ospitalieri şi cu dragoste de ştiinţă şi cultură. Este un adevăr incontestabil, că aici a pulsat o efervescentă viata spirituală, rod al convieţuirii paşnice prin noianul anilor a românilor, maghiarilor, evreilor şi altor neamuri care şi-au găsit aici loc şi casa. Iată cât de frumos scria la 1684, Marosi Ştefan despre Şimleu : "Şimleul este lumina ochiului Ardealuluivestic".
O succinta enumerare a câtorva repere este de natură a mă scuti de orice comentariu :
- Desparţământul sălăjan al ASTREI cu sediul la Şimleu ( 1863)
- Reuniunea Femeilor Române Sălăjene (1811)
- Tipografia „ Victoria" ( 1862)
- Reuniunea Învaţătorilor români sălăjeni ( 1870)
- Numeroasele publicaţii tiparite la Şimleu :
- „Învăţătorul român" (1903)
- „Gazeta de Duminică" (1904)
- „Păstorul sufletesc" (1905)
- „Gazeta Învaţătorilor (1912)
- „Sălajul" ( 1920)
- „Plugarul" (1926)
- „Poporul sălăjean" (1926)
- „Flori de crin" (1932) etc.
Iată deci, că, Şimleul s-a validat prin timp ca fiind o capitală spirituală a acestei zone a Ţarii Silvaniei. Dar, dacă Dumnezeu a fost darnic şi a creat într-un moment de inspiraţie oraşul, locurile şi locuitorii, nu cred că este de natură a motiva o cât de mică schimbare în modus vivendi al acestora. Incontestabil, şimleuanii au fost, sunt şi trebuie să fie mândri de moştenirea culturală, spirituală, materială şi chiar economico-socială lăsată de înaintaşi, dar cu limitele şi barierele bunului simţ şi ale modestiei. În fond toţi suntem locuitorii acestui străbun colţ de ţară silvan care ne rabdă cu bune şi rele, de secole.
Foto-Travel: Poate contribui demersul dumneavoastră la promovarea turistică a Şimleului ?
Dumitru Corbeanu:Incontestabil că da, şi una dintre scopurile activităţii mele a fost şi acest aspect. Am dorit ca şi pe această cale să atrag atenţia asupra acestui colţ de rai care este Şimleul, aşezat, aşa cum îmi place mie să spun, ca într-un cuib al dragostei şi muncii , în depresiunea care-i poartă numele, la poalele cerberului Măgura, un adevărat „Braşov al Nordului" cum l-a numit academicianul Ion Simionescu. În centrul oraşului se află Cetatea medievală Bathory, respectiv ruinele cetăţii (secolul XVI - 1532), de fapt un castel rezidenţial construit de către Ştefan Bathory. Construcţia impresionează fiind o interesantă reprezentantă a arhitecturii renascentiste din Transilvania. Fabrică de şampanie „Silvania” - aici, unde vinul spumant a fost produs după metoda tradiţională Champenoise, prin fermentare în propria sticlă procedeu care poate dura şi 3 ani, cu celebrele sale galeriile (au o lungime de 3,5 Km ), apoi mânăstirea Bic ( loc de pelerinaj şi turistic unic in toată zona), unde poţi avea comuniune cu Domnul, puternice trăiri spirituale şi te umpli de linişte şi har. Nu este lipsit de interse o plimbare până la cetatea Dacidava de pe Măgura, sau alte obiective turistice cum ar fi:Biserica reformată(1730), Biserica romano-catolică(1532 - cu modificări ulterioare) si Biserica ortodoxă „Sfinţii Apostoli” din Cehei (1765), locaşuri de cult , dovada concretă a convieţuirii confesionale în buna intelegere a locuitorilor bătrânei urbe silvane. De asemenea, Sinagoga(1876) care găzduiește Muzeul Memorial al Holocaustului, unic în ţară la ora actuală, precum şi Muzeul găzduit de Casa Parohială ortodoxă, noul şi modernul parc central, etc. Situat la doar 5 km de oraș, Ștrandul termal „Broscăria” este un minunat loc de scăldat, odihnă, sănătate și de pescuit. Iată de ce cartea mea, vreau să cred, întregeşte imaginea oraşului Şimleu Silvaniei, ca fiind un oraş mic, dar cu destine mari.