Acum 110 ani trecea la cele veșnice un sculptor care în cei 45 de ani de viață a avut o carieră artistică fulminantă, considerat de critica de specialitate unul dintre cei mai de seamă sculptori al secolelor XVIII-IX și care și-a lăsat amprenta asupra aspectului urban a orașelor transilvănene Zalău și Cluj-Napoca: Fadrusz János. De numele lui se leagă două din cele mai frumoase grupuri statuare din Transilvania, cel al ilustrului rege al Ungariei Matia Corvin ce domină centrul vechi al Clujului și cel al baronului Wesselényi Miklós din centrul vechi al Zalăului. Într-un demers editorial de readucere în atenția opiniei publice a personalității sculptorului Fadrusz János, puțin cunoscut în mediile culturale românești, blogul Foto-Travel a prezentat o serie de articole dedicate împlinirii a 111 ani de la inaugurarea celor două grupuri statuare éi a 110 ani de la moartea sculptorului. Acest demers continuă cu articolul de față dedicat autorului acestora, și va culmina în săptămânile următoare prin organizarea la Zalău a unei dezbateri privind viața și opera sculptorului Fadrusz János.
![]() |
| Monumentul funerar al sculptorului Fadrusz János. Sursa foto: wikipedia.com |
În documentarea acestui articol am folosit puținele surse de informare existente în limba română. Printre acestea merită amintite articolele publicate de-a lungul anilor în revista de cultură ”Caiete Silvane”. Articolele respective sunt ”Grupul statuar Wesselényi din Zalău” - autor László László, apărut în ediția din 20 iulie 2011 a revistei ”Caiete Silvane” și ”Un monument dispărut”– autor Györfi - Déak György, apărut în ediția din 14 martie 2008 a aceleiași reviste.
Mult mai multe informații despre viața și opera lui Fadrusz János vin, așa cum este și firesc, pe filiera maghiară. De referință sunt colecțiile din anii 1902-1903 ale ziarelor Szilágy și Szilágysági Hirlapcare apăreau la Zalău în vremea respectivă sau săptămânalul Vasárnapi Ujság ce apărea la Budapesta. De asemenea, informații interesante sunt oferite de albumul omagial apărut în anul 1903 la Zalău, volum intitulat”Emlékkönyv a nagyWesselényi Miklós báró Zilahi szobrának leleplezési ünnepségéről”. O altă sursă de documentare este monumentala lucrare ”A Mátyás-szobor és alkatója, Fadrusz János” a lui Murádin Jenő apărută în anul 2008 la editura Polis din Cluj-Napoca.
Fadrusz János s-a născut pe 2 septembrie 1858 la Bratislava (în maghiară Pozsony) într-o familie modestă. Încă din copilărie a manifestat un talent nativ pentru sculptură, ce avea să și-l dezvolte ulterior în timpul studiilor la Academia de Arte Plastice din Viena între anii 1886-1891. Consacrarea a venit odată cu lucrarea din 1890 ”Răpirea Sabinelor” pentru care primește premiul Academiei. Opera sa de absolvire a studiilor a fost ”Crucifixul” care a obținut marele premiu la Expoziția Anuală a Artiștilor din 1892-1893. Excentricul sculptor s-a auto-răstignit pentru a percepe și înțelege experiența aceasta. Mai multe copii ale Crucifixului sunt răspândite prin lume, una se găsește în biserica Sfântul Mihail din Cluj iar alta îi servește drept monument funerar.
![]() |
| Fadrusz János (1858-1903) |
În scurta dar prolifica carieră, Fadrusz János a executat o mulțime de statui și monumente, multe dintre acestea găsindu-se la muzeele din Bratislava (Muzeul Municipal sau Galeria Națională Slovacă) sau Budapesta (Galeria Națională Maghiară). Dintre acestea merită amintite Soldatși Aristocrat– reprezentarea personajelor ce însoțesc statuia Mariei Tereza realizate din plastilină în anul 1892 și expuse la Galeria Națională Maghiară; Bustul lui Károly Neiszidler realizat din gips în 1888 (Galeria Națională Maghiară); Bustul lui Rónay Jácint realizat din gips în 1888 (Muzeul Municipal Bratislava); Săracul Lazăr realizat din bronz în 1890 (Galeria Națională Slovacă din Bratislava); Apollo și Cupidon realizată din marmură în 1891 (expus la Muzeul Municipal din Bratislava); Portretul lui Franz Lisz realizat din ghips în 1890 (Galeria Umenia din Nóve Zamky, Slovenia); Sfântul Lászlósculptură în marmură din 1890 (Basilica Sf.Ștefan din Budapesta);
![]() |
| Soldat și Aristocrat - 1892. Sursa foto. www.hung-art.hu |
![]() |
| Busturile lui Károly Neiszidler și Rónay Jácint - 1888. Sursa foto. www.hung-art.hu |
![]() |
| Bustul lui Franz Lisz - 1890; Sfântul László - 1890. Sursa foto. www.hung-art.hu |
![]() |
| Apollo și Cupidon - 1891; Săracul Lazăr - 1890. Sursa foto. www.hung-art.hu |
Alte sculpturi realizate de Fadrusz János sunt: Crucifix realizat din bronz în anul 1892 (păstrat la Galeria Națională Maghiară din Budapesta); Krisztus torzó realizat din marmură și bronz în 1892 (Galeria Națională Maghiară din Budapesta); Atlas sculptat în marmură în 1897 (castelul Buda); Bustul lui Tisza Lajos sculptură în gips din anul 1900 (Galeria Națională Maghiară din Budapesta); Bustul luiBéla Wenckheim realizat din gips în 1901 (Galeria Națională Maghiară), Poarta leilor sculptat în piatră în anii 1901-1902 (castelul Buda), Toldi Miklós luptând cu lupii statuie din bronz sculptată în anul 1903 (Galeria Națională Maghiară). De asemenea, la Galeria Națională Maghiară din Budapesta se află o copie din bronz a capului Regelui Matia Corvin.![]() |
| Krisztus torzó - 1892 și Crucifix - 1892. Sursa foto. www.hung-art.hu |
![]() |
| Busturile lui Tisza Lajos - 1900 și Béla Wenckheim - 1901. Sursa foto. www.hung-art.hu |
![]() |
| Atlas - 1897; Poarta Leilor - 1901-1902. Sursa foto. www.hung-art.hu |
![]() |
| Capul regelui Matia Corvin - Galeria națională Maghiară. Sursa foto. www.hung-art.hu |
![]() |
| Toldi Miklós luptând cu lupii - 1903. Sursa foto. www.hung-art.hu |
Dincolo însă de aceste sculpturi ce pot fi admirate în muzeele amintite, opere ale lui Fadrusz János se mai găsesc expuse în aer liber în orașele Kisbér(Ungaria), Zalău și Cluj-Napoca. La Kisbér, oraș aflat la mai puțin de 100 de kilometri vest de capitala Ungariei, se află statuia ecvestră a contelui Béla Wenckheim un vestit crescător de cai de rasă. Sculptura din bronz, în mărime naturală înfățișează calul contelui într-un mod realist, în contrast cu abordarea stilizată a monumentelor istorice.
![]() |
| statuia contelui Béla Wenckheim, Kisbér - 1901. Sursa foto. www.hung-art.hu |
În 1896, cu ocazia Mileniului (aniversarea împlinirii a 1000 de ani de la sosirea maghiarilor în Bazinul Carpatic) mai multe statui au fost ridicate pe tot cuprinsul Ungariei. Dintre acestea, două îi aparțin lui Fadrusz János: statuia împărătesei Maria Tereza din Bratislava și statuia regelui Matia Corvin din Cluj. Pentru ridicarea statuii din Bratislava, Fadrusz a primit comanda din partea orașului său natal în anul 1892, după un concurs adjudecat de acesta. Timp de doi ani, a călătorit în Europa pentru a studia statuile ecvestre ridicate în diverse orașe, apoi în 1894 a terminat modelul de ipsos. Impunătorul monument, reprezentând-o pe Maria Tereza călare și însoțită de un soldat (Közvitéz) și un nobil (Főnemes) a fost realizat din marmură de Carrara sub supravegherea directă a sculptorului. A fost inaugurat în 1896 cu mare fast. Pe soclul statuii se găsea inscripția ”Vitam and Sanguinem”. Din păcate, monumentul a fost distrus de către naționaliștii slovaci în anul 1928.
![]() |
| Statuia ecvestră a Mariei Tereza - 1896. Sursa foto. www.hung-art.hu |
![]() |
| Monumentul Maria Tereze din Bratislava într-o carte poștală de epocă |
Și un alt monument ridicat de Fadrusz János a avut o soartă similară. Este vorba despre monumentul Turulridicat de către Fadrusz și făcut cadou orașului Zalău, odată cu inaugurarea statuii baronului Wesselényi Miklós din 18 septembrie 1902. Monumentul era de fapt un obelisc având în vârf imaginea Turului, vulturul considerat de maghiari pasăre sacră datorită unui text din Cronica lui Anonymus care descrie episodul sosirii triburilor maghiare în 896 în Bazinul Carpatic: „Principesa Emese, soția unui rege scit, a visat că, din poruncă divină, o pasăre Turul – după diferite versiuni un uliu sau un vultur – a lăsat-o gravidă şi că aceasta i-a vestit misiunea istorică a încă nenăscutului ei fiu: ca un șuvoi de foc va fi vlăstarul ei și va domni peste întinse țări și meleaguri. De aceea, fiul ei a primit la naștere numele de Álmos (álom = vis). Álmos a pornit apoi la drum cu întregul său popor ca să cucerească noua patrie ca pe o moștenire lăsată lui de strămoșii săi din neamul lui Attila, regele hunilor. Pasărea Turul i-a arătat drumul până la destinație, până la Carpați. Álmos a murit în timpul călătoriei și, pe nesimțite, a dispărut din istoria universală”. A rămas, în schimb, fiul acestuia, Árpád, de numele căruia se leagă „descălecarea” triburilor maghiare în Transilvania, în jurul anului 896.
![]() |
| Statuia lui Anonymus - Budapesta |
Monumentul de la Zalău urma să fie închinat lui Tuhutum, unul din căpeteniile triburilor maghiare care, conform aceleiași Cronici Gesta Hungarorum atribuită lui Anonymus, l-ar fi învins pe Gelou. Pe o latură a obeliscului, într-o friză este înfățișată scena în care Tuhutum înfige lancea în pământ ca semn al stăpânirii, iar pe celelalte trei sunt inscripționate cu caractere runice, scrise de la dreapta la stânga (scriere veche numită în maghiară rovásirás),6 cânturi de glorificare. Textele sunt preluate după Codex Karacsay care-l glorificau pe Dumnezeu, țara și cele patru elemente: focul, pământul, apa și aerul. Se știe că Fadrusz János formase o obsesie pentru acest fel de scriere și odată cu monumentul de la Zalău a putut să-și pună visul în practică. La baza obeliscului se aflau cranii de cai, acest aspect dându-i monumentului numele de ”altar păgân”.
![]() |
| Monumentul Tuhutum într-o carte poștală de epocă. Sursa foto: grupul de facebook ”Amintiri despre Zalău” |
![]() |
| Monumentul Tuhutum. Sursa foto: szoborlap.hu |
![]() |
| Monumentul Tuhutum distrus în 1968. sursa foto: szoborlap.hu |
Până în anul 1968, monumentul Tuhutum sau Turul cum îi spuneau localnicii, se afla în parcul Szikszai, aflat pe locul actualei parcări din spatele primăriei municipiului Zalău. Mai vechii locuitori ai orașului mai au încă în minte monumentul și parcul, pe care noi cei de astăzi le putem admira doar din cărțile poștale de epocă. Nu se știe care a fost soarta monumentului, sau a părților lui componente. De câțiva ani însă, în curtea Bisericii Reformate din Zalău, a fost amplasată o copie a Turului de către comunitatea maghiară din oraș. ![]() |
| Copia Turului în curtea Bisericii Reformate din Zalău |
![]() |
| Turul din curtea Bisericii Reformate |
Despre celelate două statui, care au rezistat timpului, atât la Zalău cât și la Cluj s-a scris mult în ultimii ani. Chiar și blogul Foto-Travel a dedicat două articole acestor opere de artă care la vremea amplasării lor, în 1902, au schimbat aspectul urban al celor două localități.
Interesante sunt însă relatările din presa vremii. Prima statuie, dezvelită la 18 septembrie 1902, în cadrul unei procesiuni solemne și impunătoare atât prin participarea masivă a publicului cât și a diverselor oficialități, a fost cea care-i reprezintă pe baronul Wesselényi Miklós și pe țăranul român Samson Pop (zis Corela). Ziarul Szilágy alocă câteva numere acestui eveniment. Cu câteva zile înainte de eveniment este redat programul activităților.
![]() |
| Programul manifestărilor din zilele de 17-19 septembrie 1902 în ziarul Szilágy din 14 septembrie 1902. |
Ediția din 18 septembrie 1902 se deschide cu un amplu text ce se întinde pe două pagini de ziar, semnat de Fadrusz János și intitulat ”A magyar rovás-irás”. Textul a fost scris de către
![]() |
| Ediția din 18 septembrie 1902 a ziarului Szilágy. |
![]() |
| Ziarul Szilágy din 18 septembrie 1902 |
![]() |
| finalul articolului scris de Fadrusz János în ziarul Szilágy din 18 septembrie 1902 |
Ediția ziarului din 21 septembrie 1902 este dedicată aproape în întregime evenimentului care a marcat la Zalău dezvelirea celor două monumente. Sunt tipărite toate discursurile rostite cu acestă ocazie, este tipărită oda dedicată baronului Wesselényi, ce a fost declarată câștigătoare la un concurs organizat în memoria acestuia, apar amănunte interesante legate de banchetul de după eveniment (care a costat 4 coroane!) sau despre punerea în vânzare de către Seres Samu a primelor cărți poștale cu monumentul din Zalău.
![]() |
| ediția din 21 septembrie 1902 a ziarului Szilágy cuprinde ample relatări ale evenimentelor |
Ediția din 5 octombrie 1902 cuprinde și primele imagini apărute în presa scrisă a celor două monumente din Zalău. Pe prima pagină apare imaginea în care se vede actualul sediu al Bibliotecii Județene și mulțimea adunată în jurul statuii. Probabil estă făcută din balconul clădirii Transilvania. Și paginile următoare conțin alte patru imagini mari, cu aspecte de la dezvelirea monumentelor. Surprinde calitatea acestor imagini, acuratețea cu care sunt redate detaliile.
![]() |
| Prima pagină a ziarului Szilágy din 5 octombrie 1902 |
![]() |
| primele imagini de la evenimentele de dezvelire a statuilor de la Zalău - Szilágy 5.10.1902 |
La Budapesta, primele informații despre statuile din Zalău apar pe 21 septembrie 1902, când săptămânalul Vasárnapi Ujság publică pagini largi și imagini din timpul evenimentului de dezvelire a statuii dar și imagini ale domeniului baronului din Jibou. Și numărul următor, din 28 septembrie 1902, conține câteva pagini cu informații și imagini inedite ale celor două opere din Zalău.
![]() |
| Informații despre statuia Wesselényi din Zalău în ziarul Vasárnapi Ujság din 21.09.1902 |
![]() |
| Informații și poze de la dezvelirea statuilor lui Fadrusz din Zalău în ziarul Vasárnapi Ujság din 28.09.1902 |
Peste o lună, la 12 octombrie 1902, la Cluj se dezvelea ansamblul monumental al Regelui Matia Corvin. Este cu siguranță, cea mai cunoscută operă a lui Fadrusz János, pentru care a fost distins cu marele premiu al Expoziției Mondiale de la Paris din 1900. În ciuda unei istorii zbuciumate, de-a lungul celor 111 ani trecuți de la inaugurare, statuia a reușit să devină un simbol al Clujului, un punct de reper turistic și cultural al orașului de pe Someș. O astfel de realizare nu putea trece neobservată de presa vremii. Săptămânalul Vasárnapi Ujság ce apărea la Budapesta alocă două numere consecutive acestui eveniment. Astfel, ediția din 12 octombrie 1902 se deschide cu o superbă imagine a grupului statuar. Mai mult de jumătate din revistă conține infoamații și imagini inedite din Clujul acelor vremuri. Se insistă asupra evenimentului de la Cluj și în numărul următor, cel din 19 octombrie 1902. Imaginile publicate sunt de o calitate demnă de invidiat.
![]() |
| prima pagină a edițiilor din 12 și 19 octombrie 1902 a ziarului Vasárnapi Ujság |
![]() |
| Imagini cu statuile lui Fadrusz din Zalău și Cluj în Vasárnapi Ujság din 1.11.1902 |
Devenit deja celebru, sculptorul Fadrusz János devine cetățean de onoare al celor două orașe. Oficialii orașului Zalău trimit o delegație la Budapesta pentru a-i înmâna sculptorului o diplomă scrisă așa cum îi place acestuia cel mai mult, cu caractere runice. Mai mult, Universitatea Franz Iosif din Cluj îi acordă titlul de doctor honoris causa. Este exprimarea recunoștinței față de operele lăsate moștenire în cele două orașe. ![]() |
| Prima pagină a ziarului Szilágy din 25 ianuarie 1903 |
![]() |
| Diploma de ”cetățean de onoare” acordată lui Fadrusz. Imagine din ziarul Szilágy din 25 ianuarie 1903 |
Din păcate, sculptorul nu apucă să se bucure prea mult de succesul obținut. Se stinge din viață răpus de tuberculoză pe 25 octombrie 1903. Necrologul este publicat și de presa sălăjeană. Astfel ziarul Szilágyîi dedică un număr special pe 29 octombrie 1903, publicînd pe prima pagină poza sculptorului. La data de 1 noiembrie 1903, un alt ziar ce apărea la Zalău, Szilágysági Hirlap anunță decesul sculptorului. Și la Budapesta, numărul din 1 noiembrie 1903 îi este dedicat lui Fadrusz János. Amplelel articole sunt însoțite de imagini ale operelor sale cele mai importante: grupurile statuare din Zalău și Cluj. Este înmormântat la Budapesta, monumentul funerar fiind o copie a celebrului ”Crucifix”.![]() |
| Necrologul lui Fadrusz János publicat de ziarul Szilágy la 29 octombrie 1903 |
![]() |
| Ziarul Szilágysági Hirlap anunță decesul sculptorului în ediția din 1 noiembrie 1903 |
![]() |
| Ediția din 1.11.1903 a ziarului Vasárnapi Ujság este dedicată vieții și operei lui Fadrusz János |
Iată așadar viața unui mare sculptor, pe care Murádin Jenőîl descrie în cartea sa ca fiind acela care ”depășind spiritul neobaroc dominant, s-a apropiat cel mai mult de cerința artistică a concretizării grandoarei istorice prin monumentalitatea formei, dovedind o simplitate a modelării și o sinceritate expresivă neîntreruptă.”În urma lui rămâne, mărturie peste veacuri istoria sculptată în bronz a unei părți a Transilvaniei.![]() |
| Fadrusz János (1858-1903) |
Acest articol face parte dintr-un demers editorial al blogului Foto-Travel de a marca, pe 25 octombrie 2013, aniversarea a 11o ani de la moartea sculptorului Fadrusz János (1856-1903), cel care prin statuile sale a schimbat aspectul urban al centrelor orașelor Zalău și Cluj. Au mai fost publicate articolele:
