Comuna Beltiug (Krasznabéltek în maghiară sau Bildegg în germană) este situată în județul Satu Mare în zona de confluență a Câmpiei Crasnei cu Dealurile Codrului, fiind traversată de râul Crasna, la o distanță de aproximativ 35 de kilometri de municipiul Satu Mare, pe drumul european E 81 ce leagă Satu Mare de Cluj. Cum intri în localitate, te surprinde indicatorul inedit sub forma unui butoi ce anunță că pătrunzi în zona viticolă Beltiug. Aici, s-a desfășurat în perioada 17-18 august 2013, prima ediție a Festivalului Viei și Vinului.
![]() |
| Programul festivalului |
Din punct de vedere istoric, localitatea este atestată din 1216, dar vechimea ei este mult mai mare. Sunt două istorisiri, ca să nu le spunem legende, referitoare la denumirea localității. Prima dintre ele, spune că prin 1412, Ákos, fiul regelui Béla al IV-lea al Ungariei ar fi ajuns prin aceste locuri în drum spre Carei și ar fi cerut să fie servit cu apă din râul Crasna. Cum nimeni nu avea niciun vas și văzând dovleci pe câmp a cerut să se taie un dovleac și după ce este curățat de miez să i se aducă apă. În scriptele sale, locul apare ca ”Béltök”, acesta evoluând ulterior sub mai multe forme până a ajuns la denumirea actuală Beltiug. O altă legendă, susține că în timpul unei bătălii a regelui Ladislau I al Ungariei cu pecenegii, acesta și-a tras sufletul la marginea localității, unde soldații i-au adus un dovleac umplut cu vin. De aici s-ar trage denumirea localității (în limba maghiară Béltek – ”bél” = interior, conținut, ”tek” – varianta lui ”tök” = dovleac).
Istoria Beltiugului este strâns legată de cea a localității vecine, Ardud. Biserica romano-catolică din Beltiug este cea mai veche construcție, fiind construită în anul 1481 pe vremea când zona era sub stăpânirea lui Bartolomeu Dragfi – voievodul Ardealului sub conducerea lui Matia Corvin. Atât biserica din Beltiug cât și cea din Ardud sunt construite în aceeași perioadă, au același stil arhitectonic și același maistru. În secolul XVII Beltiugul și Ardudul intră în posesia familiei Rákoczi. Localitatea are de suferit între 1703 și 1711 când Francisc Rákoczi al II-lea a luptat cu austriecii. Rákoczi pierde războiul și în urma păcii de la Satu Mare este nevoit să se refugieze mai întâi în Franța și apoi în Turcia. Beltiugul și Ardudul ajung în posesia contelui Károlyi Sándor. În 1724 contele Károlyi colonizează zona cu șvabi, populație germanică de pe Dunăre. Majoritatea șvabilor au emigrat în Germania și Austria, în anii comunismului, Astăzi, localitatea are un pronunțat caracter multietnic și multiconfesional, aici coexistând pașnic români, maghiari, șvabi și țigani.
Din punct de vedere turistic, zona atrage prin cele două biserici de la Beltiug și Ardud dar și prin cetatea Ardud (despre care am scris aici). Tot la Ardud, se găsește monumentul închinat poetului maghiar Petőfi Sándor (1823-1849). Se spune că în capela cetății din Ardud s-ar fi căsătorit cu Szendrey Júlia. Dar dincolo de turismul cultural-istoric, zona are și un potențial turistic vini-viticol. Există indicii că vița de vie este cultivată în zonă încă de acum 1000 de ani, însă viticultura modernă a apărut în urmă cu 300 de ani, introdusă de contele Károlyi Sándor. Existau peste 400 de hectare cultivate cu viță de vie. Făcând un salt în timp de 250 de ani, după cel de-al doilea război mondial, au mai rămas 200 de hectare cultivate. Odată cu instalarea comunismului și plecarea masivă a șvabilor, viticultura din zona Beltiugului moare treptat, viile și pivnițele sunt părăsite. După Revoluția din 1989, o parte din șvabi s-au reîntors, iar viticultura a redevenit o afacere profitabilă.
Unul dintre promotorii relansării viticulturii din zona Beltiug, este Johann Brutler. Reîntors în locul în care s-a născut, după ce în 1982 a emigrat în Germania, și-a propus nici mai mult, nici mai puțin decât reînvierea viticulturii din zonă. Și a reușit! A pus pe roate o afacere de familie, înființând Casa de vinuri Nachbil. Totul a început cu un jumătate de hectar și încet, încet s-a ajuns la 25 de hectare. Cei doi oenologi ai cramei, Johann și Edgar Brutler (tată și fiu) au avut curajul de a investi într-o afacere care atunci, prin anii 90 nu era foarte dezvoltată în România. În anul 2002 achiziționează pivnița Károlyi pe care o renovează, dându-i strălucirea de odinioară. Denumirea cramei și a mărcii sub care sunt comercializate vinurile Nachbil, provine de la denumirea zonei unde este cultivată vița de vie. Nachbil înseamnă ”după dealuri”. Soiurilor autohtone li s-a adăugat Syrah, Riesling de Rin, Cabernet Sauvignon, și Sauvignon Blanc dar și Blaufrankisch sau Grunspitz. Producția de vin a început în 1999, iar prima sticlă a fost îmbuteliată în 2004. Având multă muncă în spate, pasiune și cultul lucrului bine făcut, Nachbil a devenit un brand cunoscut în țară dar și peste hotare. A participat la numeroase evenimente de profil, în țară sau peste hotare (Viena, Berlin). Poate cea mai importantă prezență fiind accea de la sediul Parlamentului European de la Strasbourg (februarie 2010), când vinurile produse la Beltiug au fost prezentate eurodeputaților.
![]() |
| Johann Brutler - președintele Asociației Podgorenilor Sf. Orban Beltiug |
![]() |
| Crama Nachbil Beltiug |
Johann Brutler este și președintele Asociației Podgorenilor ”Sfântul Orban” din Beltiug, care promovează viticultura axată pe naturalețe, pe produsele adevărate făcute acasă. Chiar dacă au pus bazele unei afaceri, unii ar spune chiar de succes, nu se produce industial. Un alt producător local, care a pus pe piciare o afacere, continuând tradiția de sute de ani a familiei, este Laszlo Hetei. În 2005, inspirat de succesul consăteanului său, Johann Brutler, replantează cu soiuri nobile via îmbătrânită și își extinde treptat parcelele cultivate. Deține una din cele 370 de pivnițe în Dealul Hagau, unicat în România în sensul că aproape fiecare familie din sat avea o pivniță pe deal, acolo era de fapt un sat în miniatură. În 2012, a deschis chiar la șoseaua principală, o sală de degustare și un magazin în care sunt comercializate vinurile familiei. Mai multe informații despre crama Familia Hetei, se pot obține de pe site-ul propriu.
![]() |
| Sala de degustări a Familiei Hetei |
![]() |
| Terasă pentru degustări la Familia Hetei |
Cu o astfel de tradiție a cultivării viței de vie, a apărut, firesc un Festival al Viei și Vinului. În acest an s-a organizat prima ediție, fiind depuse eforturi consistente atât din partea Asociației podgorenilor dar și a autorităților locale. A fost asfaltat drumul ce leagă Biserica ortodoxă de Piață dar și întreaga suprafață a Pieței, acolo fiind locul unde s-a desfășurat festivalul. Vrând să aflu mai multe despre festival, l-am sunat zilele trecute pe domnul Brutler, care a avut amabilitatea să-mi explice drumul de la idee la punerea ei în practică. Johann Brutler: ”Ideile bune sunt furate. Deși aveam intenția de a organiza un festival al vinului, n-am îndrăznit să-l organizăm mai devreme din lipsa fondurilor. Ne așteptăm să vină lumea nu neapărat pentru programul artistic, ci pentru vin. Suntem conștienți că nu există formată o cultură a vinului de calitate, de aceea încercăm să atragem publicul prin muzică și prin gastronomie tradițională șvăbească”.
Aveam să constat, că Festivalul Viei și al Vinului este departe de clasicele ”zile ale orașului” unde predomină atmosfera de bâlci, cu tarabe ce vând tot felul de lucruri la clasicele grătare pe care sfârâie micii, carnea de porc sau hamsiile. Din punctul meu de vedere, a fost un festival atipic, ce aduce un suflu nou. Accentul se pune pe tradiții, fie ele culinare, artistice sau pe cele ale producerii vinului de calitate.
La ora 12 fix (organizare nemțească!) coloana oficială a parcurs pe jos traseul de la Biserica Ortodoxă la Piață, trecând pe drumul județean E81 și pe lângă impunătoarea Biserică romano-catolică. În frunte, trupa de majorete a Colegiului Național ”Octavian Goga” Marghita (majoretele oficiale ale echipei naționale de rugby a României), urmate de fanfara Blaskapelle aus Bildegg și de tineri îmbrăcați în port tradițional maghiar și șvăbesc. Imediat în spatele fanfarei, un grup de tineri duc cununi realizate din viță de vie. Urmează apoi oficialitățile locale în frunte cu primarul comunei, domnul Bartok-Gurzău Ioan, cu președintele consiliului județean Satu Mare, domnul Adrian Ștef cu deputați, consilieri locali și județeni dar și primari ai localităților înfrățite.
![]() |
| Majoretele C.N. ”Octavian Goga” Marghita |
![]() |
| Fanfara din Beltiug |
![]() |
| Port tradițional șvăbesc |
Mi s-a părut emoționant momentul trecerii coloanei pe lângă Biserica Romano-Catolică, când fanfara s-a oprit și au fost trase clopotele. Apoi, defilarea a continuat până în Piață, acolo unde a fost amenajată o scenă mare și unde producătorii de vin și-au expus marfa. Se adunaseră deja destul de mulți săteni, curioși de ce se întâmplă în satul lor. Fanfara a urcat pe scenă și s-a intonat imnul României și al Europei.
![]()
După acest moment solemn, oficialitățile prezente au ținut să adreseze câteva cuvinte participanților la eveniment. Primarul a profitat de ocazie pentru a se lăuda cu realizările făcute pentru organizarea evenimentului; deputatul Octavian Petric a încurcat de câteva ori Beltiugul cu Ardudul și și-a luat ”la revedere” în română, germană și maghiară înainte ca festivalul să înceapă; domnul președinte al Consiliului Județean Satu Mare Adrian Ștef a ținut să-i felicite pe organizatori pentrucă au ”furat startul” și au avut ideea de a înlocui zilele localității cu un festival; primarul localității Linden (Germania) înfrățită cu Beltiugul a ținut să amintească de parteneriatul dintre localități inițiat acum 12 ani prin plantarea unui tei. Nu am înțeles nimic din mesajul reprezentantului Forumului Democrat German, acesta vorbind în germană. M-a surprins faptul că Johann Brutler, sufletul acestei manifestări nu era pe scenă cu oficialitățile. L-am văzut prin public, echipat de muncă. Totuși, cineva a avut ideea de a-l chema pe scenă de unde a transmis un scurt mesaj, ținând să precizeze că reprezintă ”partea care lucrează” din acest festival. Un alt moment interesant a fost acela în care, preotul ortodox și cel romano-catolic au sfințit vinul.
![]() |
| Primarul din Beltiug deschide festivalul |
![]() |
| Președintele Consiliului Județean Satu Mare vorbind participanților |
![]() |
| Johann Brutler vorbește în numele producătorilor de vin din Beltiug |
![]() |
| Sfințirea vinului și a strugurilor de către preotul ortodox și romano-catolic |
![]() |
| Sfințirea vinului |
Într-adevăr, era un dute-vino continuu între Crama Nachbil și zona unde erau instalate cuptoarele și unde se gătea mâncarea. Da, ați auzit bine! La festivalul Viei și Vinului, nu numai că s-a băut vin de calitate dar s-a și mâncat bine. Organizatorii s-au gândit la un sistem interesant: din două puncte amplasate la intarea în Piață, puteai să cumperi un pahar de sticlă cu picior, exact ca acelea care se folosesc la degustări de vinuri. Un pahar costă 7 lei, dar apoi puteai să-l iei acasă. Odată cu paharul primeai o banderolă care atesta faptul că ești participant la festival, nu doar simplu spectator. Puteai să comanzi și unul din cele cinci feluri de mâncare puse la dispoziție, contra sumei de 15 lei, preț în care era inclus și 100 ml de vin. Existau, așa cum spuneam cinci feluri de mâncare: meniul 1 conținea friptură de porc la cuptor cu salată de cartofi și castraveți acriți la soare; meniul 2 avea grătar de porc cu aceeași garnitură și salată; meniurile 3 și 4 înlocuiau carnea de porc cu cârnaț șvăbesc respectiv cu caltaboș șvăbesc (renumitul Leberwurst) în timp ce meniul 5 oferea găluște șvăbești cu varză acră. Așadar mâncare din belșug, pentru toate acestea fiind sacrificați 10 porci.
![]() |
| Johann Brutler ajută la servirea bucatelor |
![]() |
| Pregătind mâncarea |
![]() |
| Meniul 3: cârnaț șvăbesc cu garnitură de cartofi și castraveți acriți la soare |
![]() |
| Meniul 2: Friptură de porc la tavă cu garnitură de cartofi și castraveți acriți la soare |
Ne-am luat porția de mâncare și paharul de vin și ne-am găsit loc la umbra unor nuci, în spatele scenei. Trebuie spus că organizatorii s-au gândit la toate. Au instalat toalete ecologice undeva la marginea pieței, au montat mese simple de lemn fie la umbra copacilor, fie sub copertine, au permis accesul în Piață doar a acelora comercianți care vindeau produse tradiționale. Am văzut țigani aurari, nelipsiții producători de Kűrtős Kalács, un meșter sticlar. În rest, zona a fost ferită de invazia kitch-ului, câteva tentative de instalare a tarabelor clandestine cu tot felul de chinezării fiind drastic sancționată de poliția și jandarmeria prezentă la eveniment.
![]() |
| Produse ale meșterilor sticlari |
![]() |
| Țigani argintari |
![]() |
| Deliciosul Kűrtős Kalács |
Caracterul multicultural a fost subliniat prin diferitele ansambluri de copii și tineri dar și de adulți care au urcat pe rând pe scenă și au cântat sau au dansat în română, maghiară, germană sau țigănește. De fapt, întregul eveniment a avut trei prezentatori, care vorbeau în română, maghiară și germană.
![]() |
| Spectatorii urmăresc dansurile |
![]() |
| Dansuri maghiare |
![]() |
| Copii de pe margine participă și ei la sărbătoare |
![]() |
| Dansuri țigănești |
Evident, vedeta festivalului a fost vinul. Casele de vinuri Nachbil și Familia Hetei dar și alți producători îmbiiau clienții cu renumita licoare produsă pe dealurile Beltiugului. Se putea bea vin alb sau roșu servit direct din tancurile de aluminiu. Prețul unui dl era de 1 leu. Cine vroia putea cumpăra vin de calitate, îmbuteliat. Am trecut pe la standurile principalilor producători din Beltiug. Primul, în partea de sus, dinspre cramă este standul casei de vinuri Nachbil. Un dovleac mare, câteva pahare pentru cei ce vor să deguste vinul și toate sortimentele produse de cramă, aranjate frumos. Doamna Brutler este amabilă și servește pe fiecare. Vinurile roșii de o parte, cele albe de cealaltă parte. Prețul vinurilor Nachbil îmbuteliate, este direct proporțional cu calitatea lor. Nu sunt vinuri ieftine dar raportul calitate preț este unul bun. Prețurile variază între 22 de lei, atât cât costă cupajul Trio Alb, la 39 de lei pentru Risling de Rin sau 62 de lei pentru Pinot Noir din 2008 sau Syrah din 2011. Există și varianta, mai puțin elegantă de a lua vin vărsat la flacon de plastic cu 10 lei / litru.
![]() |
| Standul Cramei Nachbil |
![]() |
| Vinuri roșii marca Nachbil |
![]() |
| Vinuri albe marca Nachbil |
Următorul stand este al casei de vinuri Familia Hetei. Aici, proprietarul Laszlo Hetei te îmbie cu vin roșu sau alb, după preferințe. Prețul vinului variază în funcție de sortiment sau de calitatea acestuia. Vinurile îmbuteliate se vând cu prețuri cuprinse între 21 de lei pentru un Rose din 2011, 28 de lei pentru cupajul Merlot-Syrah-Cabernet Sauvignon-Fetească Neagră din 2010 sau 42 de lei pentru un Chardonnay Barique din 2011. Există și aici, varianta mai ieftină, aceea de a cumpăra vin vărsat, ambalat în flacoane de plastic. Prețul este de 10 lei / litru.
![]() |
| Laszlo Hetei și vinurile sale |
![]() |
| Vinurile Familia Hetei |
Atmosfera de la festival este frumoasă. Lumea se plimbă pe la standuri, stau de vorbă cu producătorii, degustă vinul sau stau împreună cu prietenii ori familia la mese unde servesc delicioasele preparate culinare. Îmi place modul în care organizatorii au aranjat standurile. De fapt s-au folosit de copertinele de metal și de mesele de beton existente în piață, împodobindu-le cu viță de vie și ciorchini mari de struguri adevărați. Din loc în loc, butoaie goale sau unelte viticole, completează decorul. Există și un stand care vinde produse Bio.
![]() |
| Viță de vie și struguri ornează cadrul de metal al copertinelor din piață |
![]() |
| Butoaiele de lemn și stuful crează un decor minunat |
![]() |
| Standul cu produse Bio |
Între Piață și pivnițele din buza dealului, într-un spațiu delimitat câțiva călăreți echipați corespunzător, urmăresc festivalul. Caii răspund cu greu la comenzi, deranjați evident de decibelii boxelor de amplificare. Dacă cineva a avut inițiativa de a îmbina sporturile ecvestre cu vizitele la viile de pe deal, atunci această idee trebuie pe deplin exploatată.
Nu am stat prea mult la festival, am preferat să mergem să vizităm biserica romano-catolică din localitate. Biserica Sfântul Ladislau din Beltiug este o construcție impunătoare, ce domină zona cu turnul ei înalt cu ceas. O biserică locală, având hramul Sfintei Fecioare a fost amintită în documente în 1424. La jumătatea secolului al XVI-lea biserica a devenit protestantă, odată cu toate bisericile aflate pe domeniul lui Drágffi (Drăgoșeștii au fost la origine o familie românească din Maramureș). În 1597, edificiul a fost resfințit ca biserică catolică cu hramul Sfântul Ladislau. Pe parcursul secolului al XVII-lea, biserica a fost folosită de către credincioșii calvini, dar după ce Károlyi Sándor a strămutat iobagii reformați în satul Dobra, în 1727, șvabii romano-catolici colonizați în localitate au primit și biserica. Clădirea medievală avea sanctuar poligonal cu o singură navă. Poarta principală este realizată în stil gotic. În secolul al XIX-lea existau încă ancadramentele și mulurile gotice ale ferestrelor sudice. În 1913, biserica capătă forma actuală prin extinderea realizată de Foerk Ernő. Altarul este realizat în stil neogotic, având în centru imaginea Sfântului Ladislau, alături de statuete reprezentându-i pe Sf. Ștefan, Sf. Emeric, Sf. Adalbert și Sf. Gerard. Vitraliile ferestrelor laterale altarului sunt spectaculoase. În spate, la balcon există o orgă simplă iar în spatele ei, ferestre rotunde cu vitralii.
![]() |
| Turnul Bisericii Romano-Catolice Sf. Ladislau |
![]() |
| Altarul bisericii încadrat de superbe vitralii |
![]() |
| Anvonul |
![]() |
| Orga bisericii |
![]() |
| Interiorul Bisericii Romano-Catolice Sf. Ladislau |
![]() |
| Turnul cu influențe gotice |
În drum spre locul unde am lăsat mașina, remarcăm un butoi mare de lemn ce face reclamă Cramei Nachbil. Nu departe, este noua sală de degustare a Familiei Hetei. Lăsăm Beltiugul, cu promisiunea de a reveni și de a face o excursie ghidată la cramele de pe deal și de a urca la capela din vârful dealului. Am fost un eveniment reușit, care, sunt convins că se va dezvolta în anii care urmează. Felicitări organizatorilor și producătorilor de vin din Beltiug!
![]() |
| Dealurile cu vie și capela catolică |
