Jurnalul croat: de la Zagreb la Dubrovnik, continuă cu episodul dedicat celui mai frumos oraș din Dalmația: Split. Aceste demers editorial al blogului Foto-Travel este dedicat aderării Croației la Uniunea Europeană.
Split este un oraș fascinant. Situat în Dalmația Centrală, este unul dintre cele mai atrăgătoare și mai pline de viață orașe de pe coasta Adriaticii. Este al doilea oraș ca mărime al Croației având o populație de aproximativ 180.000 de locuitori. Chiar dacă foarte aproape de actualul oraș, exista încă din antichitate orașul Salona (astăzi Solin), Split s-a dezvoltat în jurul magnificului Palat al lui Dioclețian, împăratul care a condus Imperiul Roman între anii 284 și 305.
Pe numele său adevărat Gaius Valerius Aurelius Diocletian Augustus, Diocletian s-a născut în Diocleea, lângă Salona, în anul 245 fiind fiul unor foști sclavi. Parcurge o carieră militară strălucită ajungând comandantul gărzii personale a lui Numerianus. La moartea acestuia este proclamat Augustus de către armata din Orient în 284. După bătălia de pe râul Margus, Carinus deși îl învinge pe Dioclețian, este ucis de trupele sale. Rămas unicul împărat, Dioclețian îl desemnează pe tovarășul său de arme Maximian, Caesar la 1 aprilie 285 pentru ca un an mai târziu să-l numească Augustus, adică co-împărat. În 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare: imperiul era condus de doi auguști și de doi cezari numiți de aceștia. Sistemul însă nu a supraviețuit creatorului său, după abdicarea celor doi auguști, Dioclețian și Maximian în 305, acesta s-a deteriorat rapid ducând la anarhie și războaie civile.
 |
| Imperiul roman în perioada tetrarhiei. Sursa foto: ro.wikipedia.org. |
Încă din timpul domniei sale, Dioclețian și-a dorit un palat, un loc în care să se retragă după abdicare. A ales acest loc pe malul Mării Adriatice, aproape de Salona natală. Ruinele de astăzi sunt mărturie a grandorii acestui palat. În jurul lui s-a format treptat un oraș care de-a lungul anilor a evoluat până la orașul Split de astăzi. Palatul lui Dioclețian este unul dintre cele mai vechi palate, încă locuite. După ce Salona a fost distrus de avari și slavi în secolul al VII-lea, locuitorii acestuia s-au mutat în fostul palat imperial. În loc să-l distrugă cum s-a întâmplat în aproape toate orașele clădite pe foste orașe antice romane, aici locuitorii orașului în devenire au preferat să construiască în palat și în exteriorul acestuia. Astfel, turiștii de astăzi au ocazia unică de a se caza și de a lua masa în locuri pe unde a pășit cândva un împărat roman.
 |
| Palatul lui Dioclețian - reconstrucție în viziunea arhitectului Ernest Hébrard. Sursa foto: ro.wikipedia.org |
Orașul Split se află la mai puțin de 30 de kilometri de Trogir. Există autobuze care fac legătura între cele două orașe. O cursă între autogările din Trogir și Split costă 20 kuna / persoană (aproximativ 12 lei). Traseul trece printr-o serie nesfârșită de mici localități, toate având în compoziția numelui termenul Kaštel: Kaštel Novi, Kaštel Stari, Kaštel Lukšić, Kaštel Kambelovac, Kaštel Gomilica, Kaštel Sućurac – de fapt mici stațiuni care oferă plaje la golful pe care marea Adriatică îl formează.
 |
| traseul rutier dintre Trogir și Split |
Suburbiile orașului Split amintesc de epoca comunistă: coloși industriali, mastodonți de beton, blocuri exact ca la noi, zonă industrială pe care o recunoști după cenușiul clădirilor. Nici orașul nou nu pare a avea ceva deosebit de oferit, deși este al doilea oraș ca mărime al țării. Însă pe măsură ce cobori înspre mare, arhitectura clădirilor se schimbă, este ca și cum ai traversa secolele: de la modernismul de azi la evul mediu și mai apoi în antichitatea romană. Unele ziduri vechi de piatră sunt mâzgălite cu graffiti – această ”artă” care sluțește orașele și care arată gradul de cultură și civilizație al locuitorilor unui oraș. Lângă alte ziduri, probabil și mai vechi cresc măslini bătrâni. Ajungem într-un parc cochet, plin de porumbei care încearcă să se răcorească scăldându-se în fântâna de aici.
Ne apropiem oarecum sfioși de zidurile puternice de piatră ale Palatului lui Dioclețian - obiectiv aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, și trecem pe lângă gigantica statuie a episcopului Grigore de Nin (Grgur Ninski), operă a maestrului Ivan Meštrovic(1883-1962) – unul dintre cei mai de seamă sculptori ai secolului XX. Grigore de Nin este considerat de către croați erou național, pentru că în secolul al IX-lea a provocat Roma prin recomandarea ca Biserica croată să folosească limba slavonă și scrierea glagolitică în locul celei latine. Multă vreme statuia a stat înăuntru palatului, în Peristil, dar a fost mutată de italieni care se temeau de importanța sa simbolică. Și acum, croați și turiști deopotrivă ating cu toții piciorul episcopului, bronzul căpătând luciu de la atâtea atingeri. Fără să cunoaștem semnificația gestului, am atins și noi, ca într-o procesiune degetele sfântului.
 |
| piciorul giganticei statui a lui Grigore de Nin |
 |
| Split: Statuia lui Grigore de Nin |
Grandoarea Palatului lui Dioclețian se vede încă de la intrarea pe Poarta de Aur, așa cum este numită poarta nordică. Palatul avea forma unui patrulater, pe fiecare latură existând o poartă: în nord Poarta de Aur, în sud Poarta de Bronz, pe latura de est Poarta de Argint iar pe latura de vest Poarta de Fier. Între două porți situate pe laturi opuse, există, după modelul roman, două drumuri principale Via Cardo și Via Decumanus. Între aceste străzi principale, pavate cu piatră, se află o mulțime de alte străzi mai late sau mai înguste, dar nu întortocheate ca în burgurile medievale ci în unghi drept.
Trecând pe sub arcade vechi de milenii, pe drumuri a căror piatră este roasă de atâția pași, pe lângă clădiri cu ziduri vechi de piatră pe care cresc pe alocuri smocuri de iarbă, pe lângă magazine de lux sau prăvălii sărăcăcioase, pe străzi atât de înguste încât atingi zidurile caselor dacă întinzi mâinile, pe sub rufe agățate la uscat între două geamuri, ești pur și simplu copleșit de tot ceea ce vezi. Niciodată nu am simțit un sentiment mai profund decât acela în care realizezi că, poate pe aici a trecut însuși împăratul Dioclețian, că te afli de fapt în palatul celui care a stăpânit odinioară lumea. Toate clădirile, cele vechi din perioada romană sau chiar și cele mai noi, sunt construite din piatră adusă de pe insula Brac. Aceeași piatră este folosită la construcția clădirii Parlamentului din Budapesta sau la construcția Casei Albe de la Washington.
Ce poate fi mai romantic și mai interesant decât să iei masa la o terasă a unuia dintre multele restaurante, lângă ziduri roase de timp, uitându-te la bolțile zidite cu atâta măiestrie încât au rezistat sutelor de ani? Poate meniul tipic mediteranean format din scoici și fructe de mare. Nu se poate să nu remarci că restaurantul la a cărui terasă te-ai oprit are deasupra un hotel de patru stele, cu obloane albastre ce acoperă fereste termopan. Este un mix ciudat de vechi și nou, de arhaic și modern.
Desigur, cea mai spectaculoasă zonă a palatului, care poate fi descris pentru cei care nu l-au văzut ca un oraș vechi cuprins între ziduri masive de piatră, este Peristilul – curtea interioară a palatului, închisă și mărginită de porticuri și coloane. Este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut vreodată. Pe scările vechi, sub coloane, este amenajat un bar în aer liber. Fără mese sau scaune, doar perne puse jos pe scări. Odată ce te așezi pe una dintre ele, un chelner va răsări ca din pământ și îți va oferi un meniu. Prin mulțimea pestriță, se remarcă câțiva ”soldați romani”, cu mantia purpurie atârnând pe umeri și cu lancea într-o mână.
 |
| bar în aer liber, amenajat în Peristilul palatului |
Pe una dintre laturi se află Catedrala Sf. Domnius (Sv Duje Katedrala), construită – culmea ironiei – pe locul unde se odihnește pentru totdeauna cel care i-a persecutat cândva pe creștini: Împăratul Dioclețian. Urcând treptele către catedrală, treci pe lângă Sfinxul Egiptean, cândva paznicul mormântului lui Dioclețian. Doi lei de piatră străjuiesc intrarea în catedrală.
 |
| Turnul catedralei |
 |
| unul din leii de la intrare |
Trebuie să urci neapărat în turnul cu clopot al catedralei, pentru o panoramă de vis asupra orașului vechi, asupra celui nou și a falezei Mării Adriatice. Nu cred că am avut ocazia să urc vreodată, într-un turn de unde să ai o imagine mai spectaculoasă. Într-o parte Marea Adriatică de un albastru incredibil și portul unde acostează celebrele vapoare de linie Jadrolinija, ce asigură legătura cu celelalte orașe ale Croației. Spre deosebire de alte țări, în Croația, este dezvoltat transportul maritim de pasageri; locuitorii orașelor de coastă pot circula între acestea cu ajutorul vapoarelor de linie. În partea opusă se înalță maiestuos munții. Unde vezi un peisaj atât de variat: la distanță de nici doi kilometri din munte în mare?
Casele orașului vechi, format printre zidurile palatului, oferă o imagine spectaculoasă. La o privire mai atentă deslușești detalii ce țin de intimitatea fiecărei familii: rufe la uscat pe acoperiș, terase amenajate pentru orele de relaxare, antene parabolice sau clasicele antene cu elemenți, flori și multă vegetație. Nu te mai saturi să admiri orașul, până departe în zare. Pe un bloc turn, din era comunistă se distinge emblema formației Hajduk Split.
După panorama asupra orașului, revii la sol și te lași purtat în continuare spre mare. Treci prin Poarta de Bronz și te trezești brusc în altă lume: ești pe Riva – celebra promenadă din Split, cea mai frumoasă din toată Dalmația, comparabilă cu celebrele esplanade de pe Coasta de Azur. Este impresionant să vezi pe de o parte zidurile palatului, apoi un șir nesfârșit de terase, restaurante și cafenele, apoi un rând de palmieri, o esplanadă lată, alte două rânduri de palmieri ce cuprind între ele alei cu bănci și în sfârșit faleza mării. Nu te saturi să te plimbi în sus și în jos pe Riva, un obiectiv turistic în sine. Poți să stai ceasuri întregi să asculți marea, pescărușii și forfota continuă din jurul tău. Doar când te biruie foamea sau setea te smulgi cu greu de pe bancă și te lași purtat de simțul olfactiv spre câte o terasă.
Fără discuție, Split este un oraș cosmopolit, ce vibrează de tinerețe, la umbra zidurilor vechi de milenii. Este din punctul meu de vedere, cel mai frumos oraș al Dalmației.
În seria Jurnal croat: de la Zagreb la Dubrovnik a apărut articolul
Jurnalul continuă cu episoadele:
- Šibenik
- Dubrovnik
- Zagreb